Emotii de mama #Colectiv
Sunt departe de Bucuresti, sunt departe de Colectiv, insa sufletul mi-e sfaramat de tragedia asta care ne-a ingenuncheat pe toti.
Sunt tanara, sotul e tanar si amandoi am frecventat cluburi mai mult sau mai putin dubioase, multe dintre ele in subsoluri, fara aerisire, cu o singura usa de acces, in unele chiar si eu care sunt mica trebuia sa ma aplec sa pot intra. Acum realizez ca de fiecare data am fost la un pas de moarte.
Se fuma in cluburi, s-au folosit chiar si artificii de genul celor din Colectiv, dar am scapat, TRAIESC! Si toti cei care erau in cluburile respective cand am fost eu traiesc. Dar puteam fi eu in Colectiv sau sotul meu, putea fi unul din noi intre cei 30 de decedati, putea fi oricare din noi acolo. Vorbeste acum tanara din mine, tanara care a frecventat cluburi, a mers la concerte, a gustat viata de noapte …Vorbeste tanara din mine care realizeaza cat de aproape a fost de tragedie … Vorbeste tanara de 28 de ani care vede ca toti cei decedati sunt de o varsta apropiata sau identica cu a mea!
Si acum vorbeste mama: e mic copilul, are doar doi ani, dar asta nu ma impiedica sa impartasesc durerea si lacrimile tuturor mamelor ce isi plang copiii morti in aceasta tragedie, nu ma impiedica sa impartasesc lacrimile si rugaciunile mamelor care implora divinitatea sa le salveze copiii. Ma rog, mamelor, alaturi de voi sa va salveze Dumnezeu copiii! Ma rog, mamelor, alaturi de voi pentru sufletele celor plecati mult prea devreme dintre noi. Nu parintii trebuie sa isi ingroape copiii! Nu asa trebuie sa fie cursul vietii! Nu asa trebuia sa se intample. Chiar daca vinovatii vor plati, nu vor putea sterge cosmarul trait de supravietuitori, nu ii vor putea aduce la viata pe decedati, nu vor putea sterge lacrimile parintilor ce si-au pierdut copiii si nu vor putea intregi sufletele lor .
Ma uit cu teama in viitor si la cat de neputincioasa sunt in a-mi proteja copilul! Stiam ca nu il voi putea proteja la nesfarsit, insa parca nu am costientizat prea bine acest lucru. Va merge in cluburi. Si noi am fost. Va asculta, poate, muzica rock. Si eu ascult acest gen de muzica si l-am ascultat mereu cu placere si cu acest gen de muzica am rezonat cel mai bine mereu . Cum sa ne protejam copiii? Oare patronii de cluburi nu au copii? Oare ei nu vor la fel ca orice parinte sa isi protejeze copiii? Oare se gandesc doar la copiii lor? Oare ce simt patronii de la Colectiv cu atatia decedati pe constiinta?
Dureroasa e si reactia unora care zic despre tinerii deosebiti pe care i-am pierdut cu totii, oameni cu studii superioare , arhitecti , fotografi , cameramani , cantareti etc. ca sunt satanisti, ca asa le trebuie etc. cuvinte dureroase , caracterizari fara fond , caracterizari aruncate dupa ureche fara a se gandi la consecinte …
Strainule care te crezi fara pata, care te crezi superior ca stai in casa cu telecomanda in mana si cu berea tolanit intr-un fotoliu prafuit si cu jaluzele trase intr-o obscuritate macabra, nu arunca vorbe fara sens asupra unor nevinovati care au pierit din simpla dorinta de a socializa direct fara facebook sau alte retele de socializare. Cum poti, strainule, din siguranta caminului tau care se poate aprinde la fel de usor ca si un club, sa arunci vorbe defaimatoare asupra unor tineri nevinovati? Cu ce te crezi mai presus de ei? Ca ai supravietuit pana acum? Ti-ar placea sa stii ca in urma ta un necunoscut oarecare te blameaza fara sa te cunoasca? Iti e atat de greu sa fii empatic, ti-e atat de greu sa solidarizezi cu suferinta asta pricinuita intregii tari?
Cum te simti citind etichetele si judecatile mele? Pentru ca de furie am ajuns sa fac si eu ca tine! Numai ca ma opresc pana nu e prea tarziu.
Si nu, nu exagerez cand zic ca e o suferinta pricinuita intregii tari. Cred ca acum toate mamele din tara asta plang, toti tatii din tara asta sufera, toti parintii au sufletele sfaramate de durerea paintilor ce si-au pierdut copiii, plang de bucurie ca ai lor copii traiesc! Si plang si vor plange in fiecare seara in care copilul lor va merge intr-un club, la un concert in spatiu inchis si vor plange si copiii lor cand vor avea la randul lor copii pentru ca aceasta drama nu va putea fi stearsa din memoria tuturor supravietuitorilor. Suntem supravietuitori ai acestei tragedii toti tinerii din tara asta indifferent daca locuim in Bucuresti, Oradea, Sibiu, Cluj sau Iasi… Toate orasele au cluburile lor, toti tinerii frecventeaza aceste cluburi si trec razant pe langa moarte .
Nu am vrut sa scriu nimic despre aceasta tragedie, am fost departe de ea… Dar durerea ce o simt alaturi de tinerii ce si-au pierdut prietenii, iubitii, iubitele, alaturi de parintii ce si-au pierdut copiii e atat de mare incat trebuie sa o strig aici. Sunt departe de Bucuresti, dar durerea acesta ma plaseaza alaturi de ei. E dureros sa vad mamele plangandu-si copilul si ma uit la copilul meu si realizez ca nu as face fata unei asemenea incercari! Stiu ca puiul meu va creste si aceasta tragedie nu face altceva decat sa imi sublinieze neputinta de a-l proteja …Sunt convinsa ca toate mamele se macina de vinovatia de a nu-si fi tinut copiii langa ele , se macina de vinovatia de a nu fi evitat tragedia, de a nu fi fost in locul copiilor lor .
Acum plang, plang pentru cei morti, plang pentru ca am supravietuit tragediei, plang pentru ca o sa creasca copilul meu si se va expune acestui risc exact cum am facut-o eu si exact cum au facut acesti tineri… In definitiv trebuia sa fie doar un concert de muzica buna, ce poate fii rau in asta ? Plang pentru toti parintii care acum isi plang copiii si ma rog …Ma rog cu lacrimi in ochi pentru toti tinerii care sunt pe paturile de spital sa treaca peste aceasta grea incercare. Ma rog pentru ei si ma rog si multumesc pentru ca atat eu cat si sotul nu am fost printre ei , si multumesc ca puiul meu e acum prea mic sa fi fost printre ei. Si iar ma rog, ma rog ca nimeni dintre fostii mei colegi de liceu si facultate care stau in Bucuresti sa nu fi fost printre cei din Colectiv .
Condoleante familiilor celor decedati si putere celor care au copiii internati!
Larisa
Fotografie- Vlad Petri
Leave a Reply