5 octombrie 2018

Copiii sunt in lumea spiritului, iar adulții în lumea formei

Copiii sunt mai mult în lumea spiritului. Citesc mai bine energia locurilor și a oamenilor decât își citesc tema.

Noi suntem mai mult în lumea formei. Ne chinuim să reparăm lucrurile, să plutim la suprafață făcând, făcând, făcând.

Ei mai mult sunt, sunt, sunt.

De multe ori educația ajunge să fie un fel de deturnare a ființei lor, o confiscare a curgerii vieții în favoarea fragmentării și a separării.

Toate “problemele” care apar în educație sunt din clash-ul ăsta teribil între spirit și formă, între a fi și a face.

Un copil devine greu de gestionat nu pentru că are el probleme inerente, proprii și distincte de mine. Ci pentru că eu am trecut prea de tot și razna în țara lui ” ce am de făcut, cum să acționez, cum să planific, cum să intervin, cum să organizez”. Am uitat să țin un picior peste graniță, în țara lui “sunt, simt acum, respir, transmit în fiecare moment o frecvență despre cine sunt energetic, dincolo de cuvinte”.

Dincolo de orice faptă, decizie sau cuvânt, fiecare om e trădat și citit în ceea ce transmite el ca spirit. Copiii nu pot fi niciodată păcăliți cu fapte. Înainte de ele, ei simt ce e în sufletul tău.

Motivul pentru care devin anxioși, opozitioniști, rebeli sau apatici e pentru că, cel mai probabil, trăiesc demult în conflictul pe care îl oferi tu energetic, între ceea ce ești pe dinăuntru și ceea ce încerci să camuflezi în fapte și actiuni la suprafață.

Ca adult, sunt responsabil de ce fac și spun. Dar și mai responsabil sunt de frecvența pe care energia mea o emite. Asta se citeste prima, asta țipă toate adevărurile mele. Asta e de curățat și prezentat în lume înainte de a pune masca rolului meu de părinte sau dascăl.

Cea din urmă nu mai poate păcăli generațiile de azi. De aici toate problemele școlii și explozia de cursuri parentale. De la un limbaj pe care ei îl știu deja și pe care noi l-am uitat sau despre care preferăm să ne mințim că nu există.

Oana Moraru, Helikon