Clasa pregătitoare versus grădiniță
Cei trei ani care au trecut de la introducerea clasei pregătitoare nu au reușit să ofere încă răspunsuri la toate întrebările legate de această măsură inițiată de Ministerul Educației. Cele mai multe nelămuriri sunt exprimate de părinții care se află în situația de a alege între clasa pregătitoare sau încă un an la grupa mare. Numeroase discuții suscită, de asemenea, și varianta organizării clasei pregătitoare în cadrul grădinițelor iar absența unor date care să confirme cât de sustenabilă este această variantă îngreunează, o dată în plus, decizia părinților.
Nevoia unor puncte de reper apare, așadar, firească în acest context și revendică argumente care să conducă spre cea mai potrivită soluție educațională.
Nu mai este, de multă vreme, o noutate pentru părinții din România problema supraaglomerării grădinițelor. Se constată, an de an, că locurile sunt tot mai puține iar sistemul face față din ce în ce mai greu provocărilor create de numărul mare de preșcolari. Scăderea calității actului educațional și inexistența unei perioade de pregătire și tranziție către ciclul școlar au devenit motive reale de îngrijorare și un temei pentru identificarea unei alternative.
În aceste condiții, implementarea clasei pregătitoare în școală a venit drept o soluție inspirată eliminând disfuncționalitățile create la granița dintre cele două cicluri de învățământ.
Chiar dacă la început a fost întâmpinată cu scepticism, soluția s-a dovedit una necesară. În pofida unor voci care invocau vârsta prematură a copiilor drept un impediment în acest sens, experiența ultimilor ani a arătat contrariul.
Potrivit unor studii, 90,6% dintre profesorii din România care au predat la clasa pregătitoare au confirmat că acomodarea elevilor la ritmul și programul școlii s-a facut cu ușurință iar 97,2% au validat faptul că programele școlare sunt adecvate vârstei elevilor[1]. Practica sistemelor de învățământ din statele Uniunii Europene au arătat, de asemenea, importanța unui debut cât mai timpuriu al învățământului obligatoriu, unele țări stabilind prin lege acest început la vârsta de 5 sau chiar 4 ani[2]. Sunt considerații care, iată, răspund așteptărilor unor părinți care aveau în vedere amânarea înscrierii copiilor lor în acest ciclu de învățământ.
Spre deosebire de programul educațional de la grupa pregătitoare care nu era parcurs în mod constant (în ciclul preșcolar prezența nefiind una obligatorie), clasa pregătitoare prezintă avantajul de a familiariza elevul cu o structură de natură să-l responsabilizeze și să-i ofere o adaptare progresivă la cerințele școlii. Acest deziderat poate fi atins însă doar în condițiile în care clasa pregătitoare este organizată în școală unde există deja rutina și rigoarea succedării orelor de curs. Menținerea ei în grădiniță va produce inevitabil același ritm cu cel al preșcolarilor ceea ce anulează efectele benefice ale acestei etape de tranziție.
E adevărat că școala nu poate ignora particularitățile de vârstă ale copilului. De aceea, se alocă 35 de minute din ora de curs pentru explicarea și asimilarea informației, restul timpului fiind dedicat activităților cu caracter recreativ. Micii elevi învață prin intermediul jocului, citesc, rezolvă fișe de lucru, experimentează într-un cadru plăcut, prietenos, fără să fie notați cu calificative.
Învățătorului îi revine prin urmare rolul de facilitator al experiențelor de învățare care devin astfel proiecte personale ale copilului. Este strategia care a demonstrat în timp că a contribuit cel mai mult la adaptarea micuților la rigoarea școlară.
Se urmărește motivarea lor și menținerea atenției prin predarea integrată a conținuturilor finalizată zilnic cu expoziții din lucrările făcute la clasă și alternarea decorării clasei în funcție de tematică și de dorințele copiilor. În plus, sunt introduse exerciții de socializare prin joc, exersarea prezentărilor personale precum și ateliere de lucru la care pot lua parte și părinții.
Așa cum a fost ea gândită, clasa pregătitoare este o formulă excelentă de a identifica din vreme posibilitatea unor dificultăți de învățare oferind astfel copilului un start foarte bun pentru viața școlară.
Dar de ce la școală, ar putea întreba unii părinți. Cu atât mai mult cu cât unele grădinițe oferă copiilor program prelungit, soluție comodă pentru o generație de adulți a cărei principală problemă o reprezintă lipsa timpului.
Mai întâi pentru că pregătirea pentru școală ar trebui să primeze în fața comodității părintelui. Trebuie puse în balanță toate aspectele care aduc beneficii copilului, valorificate toate oportunitățile pe care clasa pregătitoare le presupune și care sunt esențiale pentru succesul școlar ulterior[3].
Mai apoi pentru că grădinițele nu mai sunt singurele instituții de învățământ capabile să ofere un program prelungit, multe din școli reușind să-și organizeze, de asemenea, programe de afterschool cu un sistem diversificat de cluburi care suplinesc foarte bine această nevoie a părinților de a-și ști copiii supravegheați și în siguranță.
Dar poate că cel mai semnificativ câștig pentru dezvoltarea personală a copilului este sentimentul lui de mândrie că a trecut în rândul “școlarilor”.
Experiența ultimilor ani a arătat că trecerea de la o etapă la alta în evoluția educațională este resimțită pozitiv și puternic motivational de către preșcolari. Șansa lor de a evolua alături de “cei mari” constituie un imbold în învățare și un factor hotărâtor în ceea ce privește creșterea stimei de sine și maturizarea emoțională. Încrederea în forțele proprii, lesne de dobândit în aceste condiții, este cel mai eficient combustibil al copilului pe drumul achizițiilor lui fundamentale.
Sunt, iată, destule motive pentru care includerea clasei pregătitoare în școală trebuie privită cu încredere și cu certitudinea unei măsuri de succes. Acceptarea ei și diminuarea rezistenței la nou va fi, în cele din urmă, o probă și pentru noi, ca societate. Dacă ne dorim reformarea sistemului și reabilitarea lui ca furnizor de valori trebuie să începem prin a ne reforma pe noi înșine. Ceasul istoric al educației din România indică urgența luării unor decizii promte, hotărâte și responsabile din partea noastră, a tuturor, în tot ceea ce privește reînnoirea școlii românești.
Am putea începe, de ce nu, cu clasa pregătitoare.
prof. Marcel Bartic
Director al Liceului Teoretic Little London
[1] http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2013/12/Studiu_CP_clasapregatitioare.pdf
[2] http://m.stiri.tvr.ro/article/26891
[3] http://www.zi-de-zi.ro/copiii-din-clasele-pregatitoare-se-descurca-mai-bine-la-scoala/
De același autor, citește și Scrisoare pentru fiul meu
Sursa foto- aici
Un subiect generos, în care este bine să cunoaștem și punctul de vedere argumentat al instuțiilor de învățământ. M-ar fi interesat să cunosc, prin intermediul d-lui profesor și director Marcel Bartic, nu atât care sunt beneficiile pentru mine, ca părinte, și pentru copilul meu, desfășurarea la nivel de școală a clasei pregătitoare, ci care sunt provocările pentru cadrele didactice din ciclul primar în urma introducerii clasei pregătitoare și care sunt strategiile privitoare la aceste provocări.
Mai concret, știu că există cursuri pentru învățători organizate de minister pentru a desfășura activitatea didactică specifică, structurată mai lax și cu alt tip de activități, din clasa pregătitoare. Pentru mine, ca părinte, această informație este una de natură să răspundă unora dintre întrebările pe care mi le pun. Cât de pregătitți sunt învățătorii să facă față acestei schimbări? Și-au atins aceste cursuri scopul? Sunt sigură că nu este ușor, mai ales pentru învățătorii cu experiență, să facă o schimbare semnificativă în stilul didactic. În școala fiicei mele există învățători ambițioși care depășesc cu mult cadrul programei, predau scrierea la clasa pregătitoare, dau teme pentru acasă – și nu mă refer aici la mici proiecte individuale sau de grup, ci teme, cu fișe și caiete, care presupun timp petrecut de școlarul în pregătire la birou – ș.a.m.d. Și ei sunt sprijiniți și chiar încurajați în acest demers de părinți, mândri și ei că cei mici sunt de-acum școlari, deci trebuie să-și facă teme, să scrie, să fie serioși. Învățătoarea fiicei mele a trebuit să se ‘lupte’, la ședința cu părinții, cu aceștia pentru a le domoli unora dintre părinți elanurile în acest sens. 🙂
Cât de pregătite și cum, concret, sunt instituțiile de învățământ să-i sprijine pe învățători în această provocare? Dar pe părinți și copii? Care este implicarea concretă a consilierului psihologic al școlii în sprijinirea și pregătirea cadrelor didactice care au sau urmează să ia clasa pregătitoare? Iată câteva dintre întrebările pe care mi le pun, ca părinte. Și da, grija și interesul față de binele copilului primează. Și eu cred că trece prin binele tuturor celor implicați în educația lui.
Vă mulțumesc petru comentariu, doamna Ghiga. Intrebarile dumneavoastra sunt cat se poate de legitime si arata nu doar interes pentru lucrurile care se intampla in invatamant ci si intuitie pentru problemele cu care ne confruntam. E adevarat, cadrele didactice care predau la clasa pregatitoare au participat la cursuri de formare. Foarte utile de altfel si necesare in conditiile implementarii unei masuri despre care lumea nu stia foarte multe. Indraznesc totusi sa cred ca, pana la urma, tot oamenii cu vocatie si pasiune pentru munca la catedra au confirmat ca ideea poate fi pusa in practica. O am ca exemplu pe colega mea de la Litttle London care se ocupa de clasa pregatitoare. Sigur ca i-a fost de folos cursul dar daca a a reusit sa faca lucruri extraordinare cu copiii tine tot de felul in care stie sa se implice si sa puna suflet in lucrul cu elevii. Nu pot decat sa sper ca numarul unor astfel de profesori sa (inceapa) sa fie cat mai mare.
Despre problemele cu care se confrunta invatamantul romanesc nu pot decat sa va spun ca educatia este o oglinda fidela a societatii romanesti. Rezistenta la nou este mare iar dorinta de schimbare una artificiala. Nu cred ca noi, ca societate suntem pregatiti pentru schimbari profunde. Exista in schimb oameni care pun pasiune in ceea ce fac si care reusesc sa ne pastreze optimisti. Aspect valabil si in cazul clasei pregatitoare.
Rolul psihologului este unul foarte important in cazul elevilor de aceasta varsta. De orice varsta as spune. Ramane sa-i mai convingem si pe unii parinti ca prezenta lui in scoala e un lucru firesc. In Little London ne-am bucurat sa gasim in psiholog exact sprijinul de care aveam nevoie. In ceea ce priveste motivatia pentru invatare, atentia la ora, adaptarea la rutina scolii etc. Impreuna cu invatatoarea formeaza practic o echipa. Psihologului i se comunica toate problemele intalnite la clasa, are contact cu copiii, intalniri individuale si de grup, in urma carora pune la dispozitia cadrului didactic diferite strategii prin care acesta sa valorifice cat mai bine potentialul copiilor. E adevarat ca nu exista o reteta universala pentru toate situatiile dar cred ca daca exista colaborare intre cele doua parti si certitudinea ca ele se pot completa reciproc atunci lucrurile merg bine. La noi, cel putin, asa se intampla.
Nu cred in parinti care “ard etapele” ci in cadre didactice care trebuie sa inteleaga ca predarea se face individualizat si in functie de particularitatile cognitive ale fiecarui copil. N-am intalnit, de cand sunt profesor, doi copii la fel. Fiecare elev trebuie abordat in mod diferit. Nu stiu cat de posibil e acest lucru in scolile din Romania. La noi media e de 10-12 copii pe clasa. Poate ca, daca Ministerul Educatiei va constientiza la un moment dat ca scoala nu se face la hectar precum productia de grau, daca va intelege ca o mana de olimpici nu compenseaza o generatie de analfabeti, daca va reusi sa responsabilizeze si sa investeasca in oamenii care formeaza viitoarele generatii, daca parintii vor realiza ca goana dupa note nu foloseste cu nimic copiilor lor si ca o mana de diplome nu tin loc de competenta si cunostinte poate ca lucrurile se vor schimba. Of. Prea multi de daca…
Ca si parinte de copil care va incepe in curand scoala intr-una din acele tari care, intr-adevar au invatamant obligatoriu chiar de la 4 ani, si ca se fost cadru didactic cu 7 ani de predare la activ, permiteti-mi sa fac urmatorul comentariu ne-elegant: mama, ce limbaj de lemn!
Tot articolul e scris in genul acela de exprimare al politicienilor care spun multe fara a spune nimic concret. Adica, ce anume inseamna, mai concret si cu exemple, “experiențe[…] de învățare care devin astfel proiecte personale ale copilului”? Sau “predarea integrată a conținuturilor”? Sau si mai bine, “exerciții de socializare prin joc, exersarea prezentărilor personale”?
Totul suna bine pe hartie, si cred si eu ca 90% din cadrele didactice intrebate au zis ca totul functionaza minunat, ca doar e interesul lor sa-si pastreze slujba si postul … dar cine i-a intrebat pe parinti? Cine i-a intrebat pe copii? (Da, chiar si la varsta asta pot fi intrebati, si am putea merge chiar mai departe in ceea ce unii considera “absurd” si sa si tinem cont de parerea lor!) Cine a stat sa urmareasca efectele pe termen mediu (daca pe termen lung inca nu aveau cum sa fie studiate) asupra copiilor ale acestei masuri?
Ca sa ma refer si la argumentele articolului, nu doar la maniera in care a fost scris (deci si la fond, nu doar la forma) – as vrea sa subliniez ca daca considerati ca mentinerea clasei pregatitoare la gradinita va duce inevitabil la mentinerea ritmului prescolar, deci considerati gradinitele ca fiind incapabile sa se adapteze unui ritm special cum ar fi cel al claselor pregatitoare, ce va face sa credeti ca scolile ar fi capabile sa se adapteze acestui ritm special?
Apoi, spuneti ca un avantaj ar fi “Încrederea în forțele proprii, lesne de dobândit în aceste condiții” – ce va face sa credeti ca tocmai conditiile, mai degraba restrictive, ale scolii duc la imbunatatirea increderii in fortele proprii a unor copii atat de mici? Mie mi se pare mai “lesne de dobandit” incredere in fortele proprii, la acea varsta, atunci cand ai mai multa libertate de alegere, cand poti sa-ti testezi indemanarea si puterile catarand o structura de joaca in curtea unei gradinite, decat cand esti pus in fata unor exercitii mult prea grele si prea abstracte pentru abilitatile tale (asa cum au fost atitea exemple in presa).
De ce nu prezentati mai concret – sau si mai bine de ce nu se organizeaza zile ale portilor deschise, in care parintii sa poata vedea, cu ochii lor – cum functioneaza “invatarea prin joc” si care sunt “experientele de invatare” pe care copii le tranforma apoi (atat de convenabil) in proiecte personale? (Apropo de asta, musai sa fac o alta paranteza, nu stiu daca sunteti la curent cu varianta inversa care este vehiculata in lumea academica, adica in mod natural proiecte si interese si activitati personale ale copiilor sunt transformate in experiente de invatare … si nu invers).
Ca sa intelegeti ce vreau sa spun, noi am vizitat cateva gradinite si scoli care ne-au aratat exact care sunt metodele lor de invatare, si am putut diferentia foarte usor intre gradinite care se laudau cu pedagogie Montessori “orientata pe elev” cum ne place sa spunem, dar adunau toti copii la un loc sa asculte povesti la casetofon si ii “ssshhhh”-shiau la orice incercare de-a pune o intrebare (probabil nu erau suficient de “orientate pe eleve” intrebarile lor?), si scoli care desi nu se laudau cu metode pedagogice speciale, aveau in schimb zone de joaca deschise, jucarii accessibile oricarui copil, activitati flexibile, alese de copii intr-adevar si doar indrumate (nu impuse) de profesori, program flexibil cu adevarat (pentru ca, serios, la 4-5 ani noi vrem sa-i responsabilizam pe copii cu un program strict de scoala?!) si alte elemente CONCRETE, care m-au convins ca vor contribui intr-adevar la dezvoltarea increderii in sine a copilului meu si la construirea caracterului sau asa cum imi doresc eu.
Din pacate la noi majoritatea scolilor sunt exact ca si articolul dumneavoastra – promit multe, arata bine pe hartie, dar concret nu ofera nimic copiilor nostrii.
Si ca si o incheiere, v-as recomanda sa va urmati propriul sfat: “Dacă ne dorim reformarea sistemului și reabilitarea lui ca furnizor de valori trebuie să începem prin a ne reforma pe noi înșine”.
De ce nu am incepe aceasta reforma prin a reforma cadrele didactice, modul lor de adresare si de vorbire, modul de gandire si de actiune, in loc sa cerem tot de la parinti sa se adapteze masurilor luate ad-hoc si fara nici o strategie clara, de catre niste ministere fara nici un interes real in bunastrarea si evolutioa invatamantului romanesc.
P.S. Imi dau seama, recitindu-mi comentariul, ca tonul meu e usor agresiv si-mi cer scuze pentru asta, zau ca imi place sa-mi respect interlocutorii si incerc sa pastrez buna cuviinta, dar sunt destul de neplacut impresionata in general de sistemul nostru de invatamant si ma apuca frustrarea de cate ori il vad aparat tocmai prin niste argumente care sunt la fel de … pre-fabricate si artificiale … ca si sistemul in sine.
Cred ca am raspuns deja obiectiilor dumneavoastra in primul comentariu. Va multumesc pentru observatii si pentru incercarea de a va respecta interlocutorul. Sper să se schimbe lucrurile in directia pe care v-o doriti.
Toate bune!
Anul acesta invatatorii au facut doar o zi de curs!!! Va dati seama cat de bine au putut fi pregatiti!!!
Buna ziua,am o fetita care face in noiembrie 6ani si nu stiu cum sa procedez:sa o inscriu la scoala sau nu pt. septembrie anul acesta?!Daca o inscriu la scoala,trebuie sa dea testul psihosomatic si apoi grupa 0 la scoala,dar cei din clasa cu ea nu vor fi in principiu cu un an aproximativ mai mare ca ea?!Daca o dau sa repete grupa mare(alti copiii,alte d.ne educatoare),se preconizeaza ca se va muta grupa pregatitoare iar la gradi(nu se stie de cand)si atunci,daca ar fi asa,pentru un an(grup mare repetata)ar trebui sa stea chiar 2ani in gradi(si cu grupa preg.dc revine la gradi)si deja este mult prea mult si bate pasul pe loc!Inainte cu dovada k a repetat grupa mare de 2ori puteai inscrie copilul direct in clasa 1,acum nu.Am intrebat si la insp.scolar,exact acum la inceput de februarie si mi-au rasp.k nu stiu ce o sa se intample in anii urmatori,ei abia au primit metodologia pt.anul scolar 2016-2017!In conditiile in care legea invatamantului se schimba destul de des si nimic nu-i batut in cuie,cum ar trebui sa procedez???K in curand incep inscrierile la testari si apoi la scoala,poate ma “luminati”d-voastra cu ceva!!!