Clasa pregătitoare versus grădiniță

Cei trei ani care au trecut de la introducerea clasei pregătitoare nu au reușit să ofere încă răspunsuri la toate întrebările legate de această măsură inițiată de Ministerul Educației. Cele mai multe nelămuriri sunt exprimate de părinții care se află în situația de a alege între clasa pregătitoare sau încă un an la grupa mare.  Numeroase discuții suscită, de asemenea, și varianta organizării clasei pregătitoare în cadrul grădinițelor iar absența unor date care să confirme cât de sustenabilă este această variantă îngreunează, o dată în plus, decizia părinților.

Nevoia unor puncte de reper apare, așadar, firească în acest context și revendică argumente care să conducă spre cea mai potrivită soluție educațională.

Nu mai este, de multă vreme, o noutate pentru părinții din România problema supraaglomerării grădinițelor. Se constată, an de an, că locurile sunt tot mai puține iar sistemul face față din ce în ce mai greu provocărilor create de numărul mare de preșcolari. Scăderea calității actului educațional și  inexistența unei perioade de pregătire și tranziție către ciclul școlar  au devenit motive reale de îngrijorare și un temei pentru identificarea unei alternative.

În aceste condiții, implementarea clasei pregătitoare în școală a venit drept o soluție inspirată eliminând disfuncționalitățile create la granița dintre cele două cicluri de învățământ.

Chiar dacă la început a fost întâmpinată cu scepticism, soluția s-a dovedit una necesară. În pofida unor voci care invocau vârsta prematură a copiilor drept un impediment în acest sens, experiența ultimilor ani a arătat contrariul.

Potrivit unor studii, 90,6% dintre profesorii din România care au predat la clasa pregătitoare au confirmat că acomodarea elevilor la ritmul și programul școlii s-a facut cu ușurință iar 97,2% au validat faptul că programele școlare sunt adecvate vârstei elevilor[1].  Practica sistemelor de învățământ din statele Uniunii Europene au arătat, de asemenea, importanța unui debut cât mai timpuriu al învățământului obligatoriu, unele țări stabilind prin lege acest început la vârsta de 5 sau chiar 4 ani[2]. Sunt considerații care, iată, răspund așteptărilor unor părinți care aveau în vedere amânarea înscrierii copiilor lor în acest ciclu de învățământ.

Spre deosebire de programul educațional de la grupa pregătitoare care nu era parcurs în mod constant (în ciclul preșcolar prezența nefiind una obligatorie), clasa pregătitoare prezintă avantajul de a familiariza elevul cu o structură de natură să-l responsabilizeze și să-i ofere o adaptare progresivă la cerințele școlii.  Acest deziderat poate fi atins însă doar în condițiile în care clasa pregătitoare este organizată în școală unde există deja rutina și rigoarea succedării orelor de curs. Menținerea ei în grădiniță va produce inevitabil același ritm cu cel al preșcolarilor ceea ce anulează efectele benefice ale acestei etape de tranziție.

E adevărat că școala nu poate ignora particularitățile de vârstă ale copilului. De aceea, se alocă 35 de minute din ora de curs pentru explicarea și asimilarea informației, restul timpului fiind dedicat activităților cu caracter recreativ. Micii elevi învață prin intermediul jocului, citesc, rezolvă fișe de lucru, experimentează într-un cadru plăcut, prietenos, fără să fie notați cu calificative.

Învățătorului îi revine prin urmare rolul de facilitator al experiențelor de învățare care devin astfel proiecte personale ale copilului. Este strategia care a demonstrat în timp că a contribuit cel mai mult la adaptarea micuților la rigoarea școlară.

Se urmărește motivarea lor și menținerea atenției prin predarea integrată a conținuturilor finalizată zilnic cu expoziții din lucrările făcute la clasă și alternarea decorării clasei în funcție de tematică și de dorințele copiilor. În plus, sunt introduse exerciții de socializare prin joc, exersarea prezentărilor personale precum și ateliere de lucru la care pot lua parte și părinții.

Așa cum a fost ea gândită, clasa pregătitoare este o formulă excelentă de a identifica din vreme posibilitatea unor dificultăți de învățare oferind astfel copilului un start foarte bun pentru viața școlară.

Dar de ce la școală, ar putea întreba unii părinți. Cu atât mai mult cu cât  unele grădinițe oferă copiilor program prelungit, soluție comodă pentru o generație de adulți a cărei principală problemă o reprezintă lipsa timpului.

Mai întâi pentru că pregătirea pentru școală ar trebui să primeze în fața comodității părintelui. Trebuie puse în balanță toate aspectele care aduc beneficii copilului, valorificate toate oportunitățile pe care clasa pregătitoare le presupune și care sunt esențiale pentru succesul școlar ulterior[3].

Mai apoi pentru că grădinițele nu mai sunt singurele instituții de învățământ capabile să ofere un program prelungit, multe din școli reușind să-și organizeze, de asemenea, programe de afterschool cu un sistem diversificat de cluburi care suplinesc foarte bine această nevoie a părinților de a-și ști copiii supravegheați și în siguranță.

Dar poate că cel mai semnificativ câștig pentru dezvoltarea personală a copilului este sentimentul lui de mândrie că a trecut în rândul “școlarilor”.

Experiența ultimilor ani a arătat că trecerea de la o etapă la alta în evoluția educațională este resimțită pozitiv și puternic motivational de către preșcolari. Șansa lor de a evolua alături de “cei mari” constituie un imbold în învățare și un factor hotărâtor în ceea ce privește creșterea stimei de sine și maturizarea emoțională. Încrederea în forțele proprii, lesne de dobândit în aceste condiții, este cel mai eficient combustibil al copilului pe drumul achizițiilor lui fundamentale.

Sunt, iată, destule motive pentru care includerea clasei pregătitoare în școală trebuie privită cu încredere și cu certitudinea unei măsuri de succes. Acceptarea ei și diminuarea rezistenței la nou va fi, în cele din urmă, o probă și pentru noi, ca societate. Dacă ne dorim reformarea sistemului și reabilitarea lui ca furnizor de valori trebuie să începem prin a ne reforma pe noi înșine. Ceasul istoric al educației din România indică urgența luării unor decizii promte, hotărâte și responsabile din partea noastră, a tuturor, în tot ceea ce privește reînnoirea școlii românești.

Am putea începe, de ce nu, cu clasa pregătitoare.

prof. Marcel Bartic

Director al Liceului Teoretic Little London

[1] http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2013/12/Studiu_CP_clasapregatitioare.pdf

[2] http://m.stiri.tvr.ro/article/26891

[3] http://www.zi-de-zi.ro/copiii-din-clasele-pregatitoare-se-descurca-mai-bine-la-scoala/

De același autor, citește și Scrisoare pentru fiul meu

Sursa foto- aici