Noi suntem fetițe și purtăm rochițe sau Noi suntem băieți și suntem isteți

Acum vreo lună am fost la teatru la gașca Zurli, la invitația unor foarte buni prieteni.

Auzisem de Zurli… că sunt veseli și că au mare priză la copii.

Spectacolele lor se joacă cu sala plină. Au CD-uri si alte minuni personalizate pentru copii. Sunt un mic fenomen în lumea copiilor.

Am mers la piesă cu o oarecare emoție. Se punea în scenă Hansel și Gretel. Nu îi citisem Mariei (2 ani și 7 luni) niciodată povestea pentru că nu mi se pare pentru vârsta ei. Mi-era teamă să nu-i trezesc și diverse frici de abandon etc, având în vedere intriga poveștii.

Descrierea de pe site-ul Zurli ( ca o poveste despre solidaritate, spiritul de echipă, încredere, prietenie și curaj) părea să anunțe o punere în scenă prietenoasă pentru copii, centrată pe alte aspecte ale poveștii. Așa că am zis să încercăm.

Avusesem câteva zile mai dificile, așa că nu eram plecată de acasă nici cu fața zâmbitoare, nici cu o stare de mare bucurie. Intrată în sală, s-a umplut scena de copii care alergau, râdeau și se simțeau în largul lor.

Inainte de a începe efectiv piesa, unul din actori i-a antrenat pe copii la dansuri si cantece astfel încât toti păreau niste mici actori. Era un fel de aerobic pentru copii, pe muzică, iar ei păreau a fi foarte încântați.

A fost frumos, mai ales că, deși eram cu gândurile mele, cei de la Zurli m-au făcut să râd. Au provocat părinții să râdă pentru a-și bucura copiii. Și am uitat de toate și am râs cu poftă pentru a transmite copiilor că și părinții știu să râdă cu gura până la urechi.

Mi-a atras însă atenția un fragment din textul piesei. Scena era plină de copii, băieți și fete, iar Hansel și Gretel îi antrenau în cântece simple, pentru vârsta lor. De exemplu, la un moment dat, cei 2 copii vor să se joace și au o dispută despre ce joc să joace primul: jocul lui Hansel sau cel al lui Gretel. Replica lui Gretel este: “ Sa jucam intai jocul meu pentru ca eu sunt fetita” !

Dacă mă pun în pielea unui copil de 2-5 ani care nu e crescut cu prejudecăți, stereotipuri etc ce ar trebui să înțeleagă o fetiță sau un băiat din această replică?

Jocul lui Gretel a fost un cântec, implicând fetițele de pe scenă să îl învețe și să îl cânte împreună. Iată și versurile sale:

Noi suntem fetițe

Si purtam rochite

Ne plac mult margelele

Si prajiturelele

După care a urmat jocul/ cântecul băieților, cântat de Hansel:

Noi suntem baieti

Si suntem isteti

Suntem foarte curajosi

Si suntem fortosi

Copiii până la 6 ani au minte absorbantă. (M. Montessori) Absorb ca un burete orice aud în jurul lor, iar ceea ce aud și înțeleg are efecte asupra modului în care se definesc ei ca oameni în raport cu ceilalți.

Așa că este foarte important ce le oferim noi lor pentru a absorbi. Și când spun noi mă refer la părinți, bunici, bone, educatori, oameni care se plimbă prin parc pe lângă copii, trupe de teatru, furnizori de produse și servicii pentru copii.

Practic, orice cuvânt îl spunem în prezența copiilor devine parte din ei, îi educă fără a ne da seama.

Citiți din nou cele două strofe! Nu e ciudat că strofa despre fetițe este mai degrabă despre corp, aspect fizic (despre rochițe, mărgele care le fac frumoase), iar strofa despre băieți e mai degrabă despre minte?

Strofa despre fetițe este mai degrabă despre niște observații simple, despre modul în care ne îmbrăcăm, despre ceea ce mâncăm, despre accesorii, în timp ce strofa despre băieți cuprinde evaluări, generalizări, deseori nocive pentru dezvoltarea emoțională a copiilor. De exemplu, băieților li se neagă adesea sentimentele de teamă, pentru că nu-i așa, ei trebuie să fie curajoși….”că doar sunt băieți, ce naiba!”

În același timp sunt multe fetițe care nu suportă rochițele și mărgelele, preferând  pantalonii comozi și practici.

Cele două strofe văzute una lângă cealaltă scot și mai tare în evidență stereotipurile din spate. Am putea spune ca fetițe rimează cu rochițe și băieți cu isteți. Dar, dacă ne gândim mai bine, fetițe rimează și cu istețe. Dar probabil istețimea e pentru băieți și frumusețea pentru fete.

Ieri am văzut că tot circulă pe internet articole despre un blogger care a devenit faimos pentru că ar fi acuzat victima unei tentative de viol a unui taximetrist că ar fi căutat să fie violată. S-a îmbracat și ea într-o rochiță, s-a dus în club, și-a pus niște mărgele, a mâncat niște prăjiturele…si apoi…a dat de un băiat curajos și forțos, șoferul de taxi. Așa că probabil și-a meritat soarta, spune bloggerul.

Din păcate, acest blogger crede că este isteț. (ca în cântec) I-o fi spus și lui cineva de când era mic asta și l-o fi crezut fără să cerceteze mai mult.

Faptul că exista oameni care citesc ce scrie acest blogger îl obligă să aibă atitudini și articole responsabile în spațiul public. Acel articol este în mod clar o dovadă de iresponsabilitate și de lipsă de istețime.

Pentru faptul că face copii să râdă și să se simtă bine în casa lor, cu cântece, voie bună, dans, povești frumoase, Gasca Zurli și toți furnizorii serioși de produse și servicii pentru copii au o responsabilitate față de aceștia. Este important ca acei copii care cresc astăzi și merg la teatru pentru că teatrul este o formă de educație, să nu devină nici fetițele cu rochițe de la KKtos Show, nici victime ale violenței domestice sau stradale, nici agresori, nici bloggeri isteți în cautare de trafic cu orice preț.

Așa că vă provoc la concurs pentru a-i ajuta pe cei de la Zurli să schimbe versurile din piesa de teatru.

Aștept  2 strofe despre fetițe și băieți cu rime inteligente, fără stereotipuri, educative, non-evaluative. 8 rânduri dificile. Să vă văd! Timp de desfășurare- 3 zile de la lansare.

Ofer 3 cărți frumoase strofelor câștigătoare.

Iar despre stereotipuri de gen vă invit să vizionați și acest film.

Citește și Țăranul român, țăranul american și toddler-ul

P.S. Maria mi-a zis imediat după piesă că ea e băiețel. Peste vreo 2 săptămâni, când a poftit la prăjituri, a început să-mi cânte strofa cu fetițele și prăjiturelele.