Ghid pentru alegerea grădiniței

E incredibil de greu procesul alegerii unei grădinițe. Multă presiune, multă responsabilitate. Mai ales dacă acasă încerci să crești un om și nu să dresezi un copil, variantele sunt destul de limitate. Dacă meniul e bun, există scaunul rușinii. Dacă nu există scaunul rușinii și meniul e acceptabil, parcă educatoarea nu îți inspiră foarte multe. Dacă toate sunt ok, grădinița e prea scumpă. Sau nu are locuri. Sau cine știe ce…

Eu m-am dat enorm peste cap ca să găsesc grădinița aia cât mai aproape de perfecțiune. Doar că până am reușit să o găsesc, multă apă a mai trecut pe Dunăre…

Iată câteva aspecte care pentru mine au fost importante în alegerea grădiniței, câteva întrebări la care am căutat răspuns, în ordinea importanței pentru mine, pe lângă localizarea grădiniței, prețul și cerința mea ca Vanda Mică să intre într-o grupă unde copiii să vorbească bine și să fie cât de cât avansați (ea vorbește impecabil, ca un adult, doar că puțin peltic, nu are scutec, mănâncă singură, e destul de autonomă, așa că a ajuns la o grupă cu copii mai mari decât ea).

1. Educatoarea/ Educatorul

Cum arată ea, cine este, cum vorbește cu copiii, cum reacționează copiii când o văd. Nu mi-am dat seama de la bun început că ăsta e cel mai important factor, dar știu acum. Dacă educatoarea e blândă, empatică și dacă se creează o legătură între ea și copil, aproape nimic altceva nu mai contează. În fond, dintr-o străină, educatoarea devine un substitut al părintelui în timpul programului de la grădiniță. Așa că e esențial ca cel mic să o agreeze, pentru a se simți în largul lui lângă ea.
La categoria educatoare ar intra și întrebarea ”câți copii sunt în grupă?”

2. Se aplică pedepse și recompense?

Un mediu unde se aplică tot felul de metode coercitive e departe de cum am crescut-o noi pe Vanda Mică. Plus că un cadru didactic de la o grădiniță particulară, unde nu sunt 20 de copii în grupă, care aplică pedepsele pentru a-și ține copiii în frâu, mi se pare că nu are suficientă ”metodă” pentru a se descurca cu ei. Așa că pas.
Din fericire, am văzut destul de multe grădinițe unde mi s-a spus că nu se aplică pedepse de niciun fel.
Când vine vorba de recompense, lucrurile stau diferit. Aproape peste tot copiii primesc buline, stickere, jeleuri, etc.
Aș fi fost dispusă să renunț la criteriul ”fără recompense”, dar nu a fost nevoie. La ”fără pedepse” în niciun caz.

3. Ce se întâmplă cu un copil care nu dorește să ia parte la o activitate, să doarmă când i se spune, sau face o criză de plâns?

Și aici metodele sunt împărțite, dar eu căutam grădinița aia unde dacă nu voia să facă ceva, nu era obligată, dacă nu dormea i se putea găsi altă activitate, iar dacă plângea nu era certată.

4. Cum arată copiii?

Cum sunt ei? Veseli? Bucuroși? Joviali? Deschiși? Vorbăreți? Cum primesc un nou copil între ei? Cum reacționează dacă vrei să vorbești cu ei? Care e atmosfera generală din grădiniță? Eu căutam o grădiniță unde să nu fie liniște. Unde să fie hărmălaie și râsete de copii, joacă și alergătură.
Tot aici am mai avut o întrebare cumva capcană. ”Copiii au tantrumuri la grădiniță?” O singură directoare de la o singură grădiniță mi-a răspuns că da. Restul că nu. Pentru mine era important să știu dacă da sau dacă nu pentru că un copil nu va face tantrumuri decât în medii sau alături de oameni care îl fac să se simtă în siguranță. Întrebarea următoare a fost cum sunt gestionate aceste tantrumuri? Cu empatie și iubire. Mulțumesc, nota 10 🙂

5. Cât timp petrec copiii afară, la aer?

Pentru mine timpul petrecut în aer liber e foarte important pentru un copil. Am rămas foarte uimită să găsesc grădinițe care să aibă curți spațioase, frumos amenajate, dar care să nu scoată copiii decât 20 de minute pe zi afară, cu condiția să nu fie nici cald, nici frig, nici prea soare, nici prea nor, să se alinieze o grămadă de planete. Nu înțeleg de ce anumite activități se fac neapărat în săli și de ce nu se profită de curți…

6. Cum se face acomodarea?

Cât de deschisă este grădinița la ”pretențiile” cuplului părinte-copil? Am exclus din start grădinițele care mi-au spus că acomodarea mai rău face și că trebuie să las copila acolo, iar ei mă vor suna doar dacă plânge enorm de mult.

7. Cum adorm copiii și ce se întâmplă dacă un copil nu vrea să doarmă?

La unele grădinițe erau legănați, la altele nu. La unele grădinițe li se găseau alte activități dacă nu doreau să doarmă, la altele erau obligați să stea în pat. Cum treaba asta cu somnul la noi a fost mereu o problemă, pentru mine ăsta e un punct important.

8. Cum arată grădinița și cât de curată e?

Am vizitat tot felul de grădinițe, de la unele din care nu mai știam pe unde să ies din cauza căldurii din interior și mirosului îngrozitor până la grădinițe care arătau ca laboratoare de cercetare. Eu căutam ceva de mijloc, o grădiniță primitoare, caldă și curățică. Și să nu fie extrem de cald înăuntru, ci să se aerisească și să se poată respira.

9. Cum e mâncarea?

Mi-am dorit o grădiniță unde să se gătească mâncare cât mai puțin nocivă, unde să nu primească brânză topită și cremwurști, napolitane de la supermarket și prăjitura casei de la nu știu ce firmă. Asta era așteptarea realistă. Ce îmi doream în sinea mea, dar eram convinsă că nu voi găsi, o grădiniță unde copiii să nu primească deloc cacao și zahăr. Vă spun că e greu. Dar am găsit ceva cât de cât ok. O negresă o dată la câteva săptămâni e contracarată de meiul de la micul dejun și de gustările de fructe de după amiază. E loc de mai bine, dar nu mă plâng. Meniul e diversificat și se vede grija pentru o mâncare sănătoasă și nutritivă, cu cât mai puține elemente… hai să le zic ”mai puțin benefice”.

10. Ce activități practice sunt lăsați sau încurajați copiii să facă?

Să se încalțe, să se descalțe, să se îmbrace, să pună masa, să o și strângă, să-și pună apă, să se spele singuri pe dinți, etc.
Recunosc, aici cele mai multe puncte le-au adunat grădinițele Montessori.
La unele grădinițe tradiționale, copiii nu erau lăsați nici măcar să încerce să se încalțe. Se pare că dura prea mult și nu aveau timp.

11. Cum decurge o zi la grădiniță?

La ce ore mănâncă, ce activități se fac, de la cât la cât se doarme, etc.

12. Care e perioada de vacanță la grădiniță?

Asta se pare că a fost o întrebare mai mult de curiozitate, pentru că până la urmă am ales grădinița cu cea mai lungă vacanță dintre toate. Per total pe an are mai multe zile libere decât vom avea noi concediu când mă voi întoarce și eu la birou, așa că asta cam este o problemă…

Fiecare părinte e diferit, la fel cum și fiecare copil e diferit. Pentru fiecare familie sunt importante alte puncte, dar pentru noi esențialul e mai sus.

Sunt mulțumită de ce am găsit până la urmă. Un mediu care încurajează copilul să se dezvolte în funcție de ”chemarea” lui, care nu modelează copilul, ci îl lasă să se modeleze singur, unde, la fel ca și la noi acasă, se cresc oameni… Pentru că, de fapt, asta voiam…

Sursa foto

Vanda, Gangblog

Despre grădiniță citeste si Povestea unei buline negre, Nu vreau la grădiniță! sau Cătușele copilăriei