Cheia succesului intr-o familie cu copii mici

Dacă știam ca asta e cheia succesului pentru a limita sau elimina momentele tensionate dintre mine și al meu soț, îl dădeam afară forțat și încuiam ușa după el.

Întâi am ieșit eu. Pe 22 decembrie, la un restaurant, cu colegii mei, prieteni de la birou. Am stat 3 ore fizice, dar eu le-am simțit cât 30 minute. Eram așa bucuroasa, nu știam lângă cine sa stau, voiam sa îmi strâng tare prietena în brațe, fără ca cineva sa se simtă exclus.

Voiam sa nu vorbim de copii. Nu s-a putut în totalitate. Am ocolit cât am putut acest subiect. Deși, recunosc, m-am uitat la telefon. Pentru ca am lăsat-o dormind, iar pe Victor în brațe la tati. Știam ca va plânge mult pentru ca nu mă va găsi acasă, și probabil îl va trezi pe Victor abia adormit. Mă tot gândeam. Radu mi-a urat distracție plăcută și totul va fi bine.

Am zâmbit toată seara, eram încântată sa îi revăd, sa glumim, sa îi întreb de proiecte. Culmea, ei evitau subiectul munca, eu eram dornica de noutăți. Am primit aprecieri și promisiunea ca voi fi chemata la orice reuniune. Abia le aștept!

Am ajuns acasă optimista. Copiii erau liniștiți, dar aveau ochii înlăcrimați. S-au bucurat enorm. Deși am lipsit doar 3 ore. Teodora mi-a spus ca a plâns și de ce a făcut-o. Victor s-a urcat cu totul pe mine, a pus capul pe pieptul meu și a stat așa câteva secunde. Că am zis ca îmi sare inima din piept.

O iubire imensa emana acești copii.  Deși a fost o zi încărcata și fizic și emoțional, am avut o energie de a mă ocupa de ei pana la culcare. Radu era răcit. . . Și nu ușor.  M -am gândit sa nu vin la petrecere pentru ca știu Cum e sa fii răcit și cu doi copii. M -a asigurat ca se descurca.

În acea seara am decis ca măcar o data pe săptămână să ies singura. Poate nu 3 ore, dar sa fac ceva doar pentru mine. Tot atunci am hotărât ca și el trebuie sa primească același tratament. Pentru ca amândoi suntem epuizați.

De multe ori i-am sugerat sa iasă cu prietenii lui, sa reia activitățile sportive, sa meargă la piscina, sa plece pentru câteva zile la familia lui. De fiecare data primeam același răspuns: Nu! Nu avem bani! Avem copii! Trebuie sa sufăr!

Aceasta postura de “martir absolut”nu îl caracteriza, dar îl înțelegeam. Probabil se gândea ca va primi un nou val de reproșuri dacă mă lasă singura.

Așa ca am făcut urmatorul lucru:

L -am contactat pe un bun prieten și l-am rugat sa rezerve și pentru Radu un bilet la Star Wars. Știam ca îi place, ca își dorește, doar ca de fiecare data găsea scuze. Am vrut ca totul sa vina din partea lui Rareș. Astfel, poate accepta mai ușor ieșirea.

Vine ziua ieșirii la cinema. II reamintesc. Nu a ratat sa își expună iar aceleași plângeri. Eu i-am răspuns- cred ca va fi frumos sa mergi la cinema. Îți vei revedea prietenii.

Ora de plecare a ajuns. Îl simțeam din ce în ce mai emoționant. Rareș îl suna sa îi confirme. Copii erau bine. Mă întreabă de 10 ori dacă mă descurc. Dacă Teodora plânge , ce fac? (cu alta ocazie va povestesc despre reacția Teodorei într-o noapte când Radu a decis sa iasă la petrecerea burlacilor a lui Rareș). Mă suni și vin repede acasă. Ne-a sărutat pe amândouă și a plecat.

Știam ca nu îl voi suna. Oricât de greu îmi era. Ăsta trebuia sa fie seara lui.

A fost o seara liniștita. Am avut în vizita prieteni dragi și timpul a trecut rapid. Am adormit copiii, totul s a desfășurat de minune.

A ajuns acasă cu un zâmbet. . . Mi-a adus o surpriza culinara și a început sa îmi povestească. Deși prietenii lui au continuat în club, el a venit acasă. Motivul ca nu sunt bani nu e credibil. . Probabil e nevoie de acomodare sa reiei activitățile ce cândva le făceai regulat.

A venit altul. . Liniștit.  Mi-a mulțumit și l-a adormit pe Victor.  Era în brațele mele când a ajuns acasă.

Știu ca avem nevoie de astfel de ieșiri. Dacă nu puteam sa le facem împreună, măcar separat.

Am încheiat seara întrebându-mă când vom ieși la un film noi doi?

I -am răspuns ca în curând. . . Pentru ca timpul trece așa de repede. . .

Sunt curioasa unde va merge săptămâna viitoare și mă bazez mult pe prietenii lui. Sper sa nu îl uite. Eu am stabilit deja- voi ieși cu cea mai buna prietena înainte de a avea copii.

Sper sa fie disponibila, încă nu am anunțat-o .

Corina

Fotografie- Copyright D’Alex Photography

Citește și O zi din viața noastră