Supărarea părinților transmisă copiilor

De ceva vreme, Teodora ne simte din priviri.  E suficienta o privire și își da seama ca ceva este în neregulă.

Și începe:

“ Tati e supărat?”

E liniște. Sunt curioasa dacă îi răspunde și ce îi răspunde.

Am analizat diverse ipostaze. Și răspunsurile primite sunt următoarele:

“ Nu, nu sunt supărat”;

“ Nu, nu sunt supărat, puțin obosit”;

“ DA, sunt supărat. M-am săturat sa plângi. De ce ai plâns în mașină? “ (un exemplu)

Când primește răspunsul afirmativ pune mirată palma la gura și îmi spune: ”tati e supărat”. Eu îi confirm ceea ce vede, ceea ce simte și o asigur că își va reveni curând.

Același tip de tratament primesc și eu:

”Mami e supărată”?!

Trebuie sa avem grija cum vorbim, cum ne manifestam. Stă ca un felinar și analizează orice gest. Nimic nu îi scapă. Și o afectează. Suferă. Uneori plânge.

Pentru că ea nu înțelege de ce suntem supărați și agitați pe 1 ianuarie. Tocmai în prima zi al lui 2016 ne-am trezit cu centrala în avarie. Nu înțelege de ce se agita mama, nu înțelege vorbele lui tata de duh. . ca doar nah, numai nouă ni se putea întâmpla.

Am fost așa de agitați, supărați încât Teodorei a început să îi fie teamă de zgomotul scos de centrala în momentul în care intra în avarie. Era așa de panicată încât striga: ”centrala a pornit! Vai! Vai! ”

Și căsca ochii mari la luminile aferente. Când tati a umblat un pic la ea, cu gandul ca poate reușește să identifice cauza, s-a lăsat cu mult plâns.

Amândoi am realizat că vina e a noastră și trebuie să ne calmăm. I-am explicat Teodorei de ce suntem așa neliniștiți. Am asigurat-o că luni va veni cineva să o repare și nu ne mai crizăm.

Oricum ea a înțeles și striga tare la fiecare modificare: “Mami centrala nu merge. Becurile aprinse”. Încât iar era să îmi pierd liniștea. Îmi făceam tot felul de scenarii: de la copii înghețați de frig, pana la explozii.

Îi  răspundeam calmă:”ai dreptate, iar a apărut eroarea. Luni cu siguranță vine cineva să o repare”.

Am tot repetat și eu și tati, încât astăzi nu i-a mai acordat așa importanță.

Dacă înainte puteam să mă exteriorizez fără a mă simți urmărită, vinovată, analizată, astăzi am mare grijă.

Radu mai uită și nu realizează că este urmărit. Astăzi era supărat și mă certa ca am luat decizia să închidem centrala (eu văd doar explozii când e vorba de centrale stricate). Și tot îmi oferea argumente pe un ton ridicat și acuzator. . Eu mă uitam la Teodora care îi analiza fiecare gest și vorbă.

Eu m-am retras, în acest fel am distras atenția amândurora. El s -a calmat și ea a venit după mine și m-a întreabat:”Tati e supărat?”

Acum simt pe propria piele cum e să te simți urmărită, percepută și judecata după fiecare gest.

Copiii înțeleg chiar dacă sunt  mici. Nu îi subestimați! Ei ne reflectă.

Așa că de azi înainte avem grijă ce vorbim, cât vorbim și cum vorbim.

Pentru că suntem urmăriți!

Sper ca ati avut un început de an fără centrale stricate.

La mulți ani!

Corina

Fotografie- Copyright D’Alex Photography

Citeste si Tati, te inteleg!