Un om pentru care eu voi fi totul … e prea mult pentru mine!

Prietena mea, Laida, a născut a doua fetiță vinerea trecută cu 3 saptamâni înainte de termen! Totul a fost bine, nașterea, fetița si mămica!

Cum eu am muncit vineri, sâmbăta si duminica, luni am cumpărat un buchet de flori , niște prăjituri si un coșuleț cu produse pentru bebeluși si am fost sa o vizitez!

Dimineața citisem povestea aceasta pe  “Creștem Oameni” si deja eram puțin “atinsa ” de frică… Frica de a îți pierde controlul vieții!
Ajung acasă la prietena mea, imi deschide soțul ei care imi spune sa merg in camera pentru ca el pregătește mâncarea!

” Bravo!!” i-am zis

Merg pe vârfuri sa nu fac gălăgie cu tocurile si deschid ușor ușa. Prietena mea este întinsa in pat cu puiul mic dormind lângă ea! Este atât de frumoasă! Mai frumoasa ca oricând!

Ma primește cu un zâmbet imens si cu ochii mari, frumoși, albaștri! Ne pupam, ne îmbrățișăm, vorbim.

Imi spune ca fetița cea ” mare” a plecat la grădinița plângând, ca soțul este puțin pierdut in casa, nu știe unde sunt lucrurile, dar vrea sa facă si face treburile casei, că Șena, cățelușa lor, e geloasa pe puiul mic ….Ca pe ea o doare pieptul … Si eu ma gândeam “cum sa nu te doară daca au crescut de 10 ori mai mari ??!!”

Uufff! Prea multe schimbări pentru mine !! Iar am simțit frica! Eu nu as fi in stare! De fapt , cred ca nu vreau sa trec prin asta! Nu încă! Sau poate niciodată?!
Eu nu imi vad viata așa! Mi-e frica sa ma gândesc la asta! Sa pierd iar controlul vieții, sa fiu condiționata iar la momentul de a lua decizii cu privire la viata mea, sa sufăr iar si iar pentru un pui mic, sa fiu zi si noapte modelul cuiva …. Pentru mine e prea mult! Nu ma simt pregătită!

Multă lume imi da sfaturi, imi spune ca acum e vârsta, imi spune ca din instinct voi face totul bine, chiar ma judeca când spun ca daca as vrea copii nu as face, as înfia!

Multi spun ca cei înfiați sunt răi, rebeli … ” Așa am fost si eu !” le răspund!

Cineva chiar mi-a spus sa schimb soțul când i-am spus ca nici soțul nu prea vrea.  Dar nu e vina soțului, el nu prea vrea dar mie imi convine asta! Așa nu ma simt presata!
Sunt zile când imi doresc dar sunt mai multe zile in care ma gândesc cu egoism: “acum ca am început sa trăiesc mai bine, iar sa ma bag in probleme ?! ”

Căci pana acum am fost doar eu … Dar, un om pentru care eu voi fi totul, … e prea mult pentru mine!
Prietena mea era atât de frumoasa ieri, radia fericire! Bănuiesc ca ar fi bine daca toți am face ceea ce ne dorim cu adevărat , din suflet!

Eu va admir, mamelor!  Va admir atât de mult! Sunteți atât de curajoase, atât de puternice, atât de frumoase, atât de minunate! Banuiesc ca din ” cauza voastră ” eu încă păstrez in suflet speranța ca intr-o zi voi fi o mama buna!

Amelia

De aceeasi autoare citeste si Eu nu sunt ceea ce mi s-a intamplat ci sunt ceea ce am facut si fac cu cele intamplate!

Fotografie- Copyright D’Alex Photography