Viaţa la casă, o bucurie pentru copii

Eu am crescut la bloc, soţul meu a crescut în mare parte la casă şi pot să spun că se vede diferenţa dintre noi în multe puncte de vedere. Când e vorba de practicalitităţi şi lucruri care cer îndemânare, soţul meu este foarte priceput şi mereu îmi pare rău că am învăţat prea târziu să mă descurc şi eu astfel.

Horia creşte şi la bloc şi la casă, pentru că încercăm pe cât posibil să mergem la socrii mei la Râmnicu Vâlcea care stau la casă şi să petrecem timpul liber acolo şi mai ales vara. În Bucureşti, între 4 pereţi, e adesea crunt şi nu reuşesc, oricât aş vrea, să înventez lucruri noi mereu astfel încât să fie încântat şi educativ. Însă afară, în curte, viaţa curge liber.

A început perioada vişinelor, iar noi avem în curte… câţiva care ne dau de lucru. Anul acesta, facem noi dulceaţa de vişine aşa că ne-am mobilizat. Soţul meu în vişin, eu la scos sâmburi şi Horia.. ei bine, Horia!

Horia, la cei 3 anişori ai lui, şi-a luat şi el o găletuşă şi îl auzeam adesea spunând “Pot să te ajut şi eu?” sau “Lasă că te ajut şi eu!”. Prima dată a cules coacăze, apoi a mai meşterit ceva prin grădină, căci timp de aproape o oră nu am auzit niciun zgomot, doar concentrare maximă. Din când în când îl mai întreba pe tatăl lui dacă i-a găsit o omidă. În final, i-a găsit un cărăbuş verde, de care Horia a fost foarte încântat. De unde să scot eu, între patru pereţi, omizi şi cărăbuşi copilului?! Mi s-a părut fantastică încântarea lui.

Dar ce m-a încântat pe mine şi mai mult a fost să îl văd cum mă ajută la scos sâmburii de la o găleată şi jumătate de vişine. Prima dată le-a spălat, adică punea câteva vişine într-un castron cu apă şi le învârtea puţin cu mâinile lui dibace. Apoi, îmi spunea că le scoate cu escavatorul şi să fiu atentă că este un escavator care le şi scutură de apă. Ne-am jucat şi de-a magazinul la iniţiativa lui şi timpul a trecut frumos.

Eu obosisem de stat aplecată, aşa că m-am întins pe un izopren, acolo pe iarbă, lângă el, tot la sugestia lui. Am şi adormit 30 de minute, timp în care el scotea sâmburii şi aranja una lângă alta nişte sticle goale. Când m-am trezit, am continuat şi am scos sâmburii împreună timp de alte 2 ore.

Toată această activitate a făcut-o conştiincios timp de aproape 4 ore, fie că a spălat fructele fie că a scos sâmburi. Am citit pe chipul lui cât de important este pentru el să fie în natură şi am văzut, din nou, cât de frumos e să creşti la casă. Devii foarte conştient de mediul din jurul tău şi mai ales eşti conectat la o forţă pe care noi, adulţii, nu o simţim întotdeauna. Dar pentru cei mici este fantanstică.

Lecţia lui din ziua de ieri a fost enormă şi mi-e greu să o rezum aici în câteva cuvinte. Acesta e doar un episod, zilele trecute a cules mazărea din grădină şi le-a scos din păstaie. Altă dată a plantat busuioc şi corinadru. În altă zi s-a oferit să îmi culeagă ceapă din grădină şi a fost extrem de încântat de fiecare dată când îi spuneam că mai am nevoie.

M-am bucurat enorm că am avut mediul necesar să îi dau frâu liber în grădină şi să facă ce vrea, să îi acord încredere maximă şi spaţiu să se simtă util. A fost obosit la final şi a cerut să facă un duş căci era şi el o vişină din cap până în picioare.

Citește și Natura este cel mai bun mediu pentru copii