
“Cei care nu isi pot aminti trecutul sunt condamnati sa il repete”
Draga coleg de parinteala,
Mai tii minte cand erai mic si ti se spunea ca nu ai voie? Nu iti convenea!
Mai stii cand cereai ceva si ti se arunca in fata raspunsul cu “doar daca esti cuminte”? Te simteai neimportant, asa-i?
Tii minte cand iti doreai ceva de imbracat si nu ti se lua doar daca obtineai anumite note la scoala? De cele mai multe ori nu luai nici 10, erai minimizat si injosit si nici blugi nu primeai ca nu ai luat nota!
Iti mai aduci aminte cand de cele mai multe ori raspunsul la rugamintile tale era o urecheala zdravana sau doua scatoalce peste bot? Te durea tare…mai tare te durea sufletul.
Stii cand cereai ceva si raspunsul era “cand o sa fii tu la casa ta sa faci cum vrei. Acum faci cum iti spun eu!”? Punct! Nasol sa nu ai drept la replica…ce replica…sa te exprimi de fapt.
“Nu mai plange ca esti baiat mare si rade lumea de tine!” Ma doare in fund despre ce credea lumea despre mine, eu vreau sa plang. Sufar, vreau sa ma descarc. Si mai tare plangeai. Sau poate primeai si doua palme sa taci din gura.
“Ti-am zis eu…daca nu asculti…acum nu mai ai voie nici asta!” Nu aveai voie sa explorezi. Ce faceai? Mai tii minte cum de abia asteptai un moment de singuratate ca sa poti sa faci acea nebunie fara sa te vada parintii? Uite asa ai invatat sa minti si sa te ascunzi!
Si tu ai primit rigle de lemn in palma, nu? Asa pe dunga…doareeeee, valeu. Sau poate o palma dupa ceafa (era usor de dat) sa dai cu capul de banca. Mai tii minte? Nici nu stiai ce doare mai tare: palma, faptul ca vedeai stele verzi, cucuiul din frunte sau umilinta indurata!
Dar mai tii minte ca nu spuneai acasa ce se intampla la scoala? Ca incercai sa ascunzi multe incepand cu carnetul de note? Ca denaturai realitatea si nu spuneai nimic pana in ziua sedintei cu parintii? Si nici atunci nu spuneai tot. Veneau parintii de la sedinte si iti mai dadeau si ei 2 palme pentru ca…”las’ ca stii tu!”
Asa e ca ti-ai spus in gandul tau ca atunci cand vei fi mare vei fugi cat mai departe de casa si la batranete nici macar o cana cu apa nu le vei da parintilor tai? Sau ca tu cand vei fi parinte nu vei face niciodata ce au facut ei.
Acum esti parinte! Ai parte de cea mai plina si minunata perioada din viata ta. Esti in sfarsit la casa ta si implinit si poti scrie conceptul de happy family la care visai de mic. Si tu ce faci? Esti stresat, te enerveaza copilul ca nu pricepe nimic, nici macar cu bataia nu intelege. Tipi la cel mic ca sa nu mai tipe la alti copii. Ii dai una peste obrajii grasani si fini daca imbranceste alt copil in parc- sa invete si sa nu mai faca! Il smucesti la locul de joaca si pe strada, cel mic incepe si plange, ii dai doua palme sa taca!
E trist ce faci, dar cam asa e! Si in situatia asta tu te mai miri ca in institutii de invatamant copiii sunt agresati fizic si verbal cand tu asta practici acasa? Desigur…tu esti parintele..tu l-ai facut si tu ai toate drepturile asupra lui! Te miri ca nu spune acasa ce se intampla? Pai cum sa spuna daca tu l-ai obisnuit ca e normala violenta? Cum sa spuna daca tu ii dai cuvintele inca de la inceput si nu il lasi sa se exprime? Cum sa iti spuna daca e obisnuit sa nu il asculti pentru oricum nu il crezi????CUM?
Care este normalitatea ta? De ce nu iti asumi faptele? Nu mai da vina pe altii inainte de a te uita in ograda ta! Daca tii minte despre cele intamplate in copilaria ta sigur iti aduci aminte si cum te simteai atunci. Ai promis ca nu vei repeta greselile! Stiu ca si tu esti om si ai o viata. Dar ai creat inca o viata si sigur nu vrei sa repeti greselile alor tai. Sigur vrei sa cresti un om integru si de succes.
Ti-am scris pentru ca nu pot sa ma iau de tine in parc, pe strada, la dentist. Nu pot sa iti stirbesc imaginea in fata copilului tau (si nu stiu daca ulterior iti vei varsa frustrarea si furia tot pe el).
Bianca
Sursa foto- aici
Citește și Scrisoare pentru fiul meu
2 Comments