Despre prietenie- gândurile mele

Nu cunosc o definiție completă a acestui cuvânt. Pentru mine prietenia înseamnă încrederea atribuită unei persoane cu care am o relație permanentă. Prietenul sau prietena este  o persoană cu care mă întâlnesc regulat cu multă dorință pentru a putea împărtăși orice am pe suflet. O persoană cu care nu pot fi de acord mereu, dar care primește orice experiență care i se potrivește. O persoană care îmi este alături în momentele dificile și îmi oferă un ajutor. O persoană care se simte minunat în preajma mea și așteaptă întâlnirile regulat. O persoană care simte și poate avea încredere în mine. O persoană care reușește să îmi ofere o altă viziune fără ca eu să mă simt încordată. O persoană care oferă din tot sufletul orice, indiferent de intensitate. O persoană care îmi pregătește ceva dulce pentru că știe că e lucrul cel mai așteptat dintr-o zi.

Am câteva fete care se potrivesc profilului. Și sunt așa de diferite încât mă întreb cum de există compatibilitate. Cred că tocmai aceasta este secretul. Diferențele care ne ajută să ne completăm. Care ne oferă și o altă priveliște.

Sper că sunt o prietenă potrivită. Simt aceasta în atitudinea lor și am primit și declarații directe. Un lucru e cert- mă implic atât de mult în construirea și stabilitatea unei relații de prietenie, încât suferința urmată din cauza unui eșec este copleșitoare.

Implicarea mea are legătură cu trecutul. Am avut prieteni în fiecare etapă importantă din viața mea cu care mi-am împărtășit toate bucuriile și tristețile. Nu le voi  uita. Au un loc special și amintirea rămâne vie pentru mult timp. Prima mea prietenie a pornit de la grădiniță și s -a încheiat în momentul în care am ales facultăți și orașe diferite. A doua a fost pe perioada gimnaziului. A treia pe perioada liceului și a facultății și a continuat până când a aparut o ceartă. O supărare care ne-a împiedicat să mai fim așa legate. Și mă întreb de ce se sting prieteniile? Chiar dacă a fost o mică ceartă, o incompatibilitate în gândire și în fapte. Se rupe așa ușor legătura puternică creată? Nu mai există a doua șansă?

La aceste două întrebări mi-am răspuns de curând. De când am început să studiez mai multe despre comunicarea non violentă și prin diverse întâlniri cu persoane care mi-au prezentat o alta perspectiva a trăirilor  mele.

Dacă am o zi mai delicată în care mă aștept să primesc un umăr de consolare, dar nu reușesc să mă conectez pe deplin cu prietena mea, apare o fisură. Și dacă aș  realiza că sunt sub imperiul supărării și să mă opresc și să mă retrag, aș mai putea salva ceva. În schimb comunicarea violentă pe care o am cu ea, tocmai pentru că nu înțeleg de ce nu este alături de mine așa cum o face de fiecare dată îmi  întunecă și mai tare gândurile. Și ajung să vorbesc cu prea multă durere și regret și uite așa in doar 10 minute și mi-am pierdut prietena, mi-am pierdut omul de bază.

Când mă trezesc după acest moment plin de intensitate și încărcat negativ, realizez ce am făcut și regret. Acum, ce va urma nu mai depinde de tine. Pot să stau și în genunchi, dacă cealaltă persoană a decis să renunțe la mine, cu greu mai pot repara ceva.

Despre o prietenie pierdută am avut tăria de a mă urca pe scenă la cea mai emoționantă conferință la care am participat vreodată-“ Puterea Relațiilor” susținută de către cei mai simpli și în același timp puternici oameni pe care i-am cunoscut- Otilia și Gaspar.

Am ajuns la această conferință datorită prietenei Laura care a dorit să îmi facă cel mai frumos cadou de ziua mea. Chiar dacă s-a programat de ziua lui Victor, a fost o zi în care am avut puterea de a mă urca pe o scenă, în fața a zeci de persoane, care m-au aplaudat și felicitat multe zile la rând.

Când m-am oferit partener la organizarea unui LP (Listening Partnership) nu știam exact în ce mă bag și care va fi rolul meu. Recunosc că am avut o bănuială și m-am gândit că doar voi asculta. Când Otilia m-a întrebat despre ce vreau să vorbesc am stat 3 secunde și vorbele parcă au ieșit singure-“despre o prietenie pierdută”. A fost cel mai intens moment al zilei. Emoționată și cu lacrimi în ochi am povestit tuturor despre regretul meu și cum o comunicare violentă poate distruge în câteva minute o frumoasă relație. Am povestit despre frumusețea prieteniei și rolul ei în viața mea. Și am spus toate acestea  știind că   prietena este în sală, dar nu am avut curaj să o privesc să îi văd reacția. La final am fost felicitată și aplaudată de toți, și am înțeles că nu sunt singura. Cu toții am pierdut pe cineva drag, într-un moment delicat și dorința este puternică atunci când îți dorești reconsolidarea relației.

Mulțumirile mele au fost sincere și puternice și transmise către Otilia și Gaspar.  Către cei care mi-au acordat 3 minute să îmi prezint suferința care mă însoțea de câteva luni bune. Și recunoștința mea a fost către Laura. Dacă nu îmi cumpăra acest bilet, nu sunt convinsă  ca ajungeam și am învățat multe și în același timp s -au deschis multe întrebări ale căror răspuns sper să le descopăr cu timpul.

Laura face parte din echipa “Alexandru”, după numele cartierului în care locuim. Am cunoscut-o în parc și la câteva întâlniri organizate la un spațiu de joacă de către  grupul Parentis. Este cea mai blândă ființă pe care o cunosc. Deși nu pare ușor sociabilă, e suficient să îi spui că ai avut o zi proastă și prin vorbele ei iți  oferă leacul garantat.

Mihaela este introvertită. Când am cunoscut-o am zis că e prea liniștită față de zbuciumul pe care eu îl manifest zilnic. Am început să o cunosc mai bine, să  o descopăr. Ce mamă minunată e. Regretul nostru este că niciodată nu reușim să facem un LP pentru că intervin copii. Și simt mereu dorința ei de a se descărca. O văd în ochii înlăcrimați. Și nu pot să îi spun că există soluții. Pentru că uneori nici eu nu le am. Și este o viitoare mamă de bebedoi. Echipa se mărește.

Anca este sinceră și directă. În câteva cuvinte iți  descrie ziua ei. Este o mamă multifuncțională. Are un talent unic. Creează minunății cu fetru și cu diverse materiale. Este o persoană activă și apreciez bunătatea ei. E în stare să îți ofere și haina de pe ea. În cadrul unei prietenii se dăruiește complet și e  recunoscătoare pentru căldura primită. Aaa, să nu uit. Cel mai important. În geanta ei mereu găsim alimente care să ne ridice glicemia. Nouă, mamelor.

Iulia nu este prietena mea, este sora mea. Ne-am apropiat mult în timpul unei suferințe. Întrebarea ei: sunteți bine? a declanșat o avalanșă în sufletul meu. Nu mă mai puteam opri. Nu există zi în care să nu îmi transmită liniștea și iubirea ei. Și ne vedem rar pentru că a început activitatea la birou. Dar zi de zi îi povestesc cum mi-a fost ziua și mi-a arătat că prin iubire totul are o soluție.

Ele sunt o parte din prietenele mele. Cu care mă văd zi de zi. Cu care împărțim totul. Mâncare, jucării, gânduri, energie și putere. Suntem mame de copii cu vârste apropiate. A contat mult în stabilirea relațiilor de prietenie.

Ele îmi dau putere și mă ridică atunci când nu mai pot. Ele mi-au oferit cea mai frumoasă zi de naștere. Ele sunt aici și atunci când greșesc. Ele sunt antidotul unei zile triste. Și nu sunt genul care să îmi ofere dreptate întotdeauna, nici cele mai optimiste ființe, dar știu să asculte cu empatie.

Sper să am grijă să nu mai pierd nici o prietenie. Pentru ca doare tare atunci când furia iți  blochează mintea și spui lucruri care îi fac pe cei din jur să sufere. Lecția a fost pe deplin învățată și vreau să le mulțumesc că există în viața mea.

Aceasta este prietenia pentru mine- blândețe, sinceritate, siguranță și multă iubire!

Corina

Foto credit: Radu Afloarei Moments

Citeste si Cum apar crizele de furie și cum se sting