Bar de zi

„ – Mami, ce inseamna BAR DE ZI?”, suna glasul baietelului meu. Mergeam in vacanta cu masina si treceam printr-un oras prin care nu mai trecusem pana atunci.

„ – De unde ti-a venit?” il intreb stiind din experienta miilor de intrebari adresate pana atunci ca pentru o explicatie corecta trebuie sa aflu contextul.

„ – Am vazut pe o reclama cat am stat la semafor”

Avea la momentul respectiv 2 ani si 5 luni. Stiam ca e interesat de litere, ma intreba despre ele de dinainte de 2 ani si i-am raspuns de fiecare data fara sa acord foarte multa importanta acestui aspect. Dar ca stie sa transforme literele in cuvinte, asta nu am aflat decat in acea zi. Nu l-am considerat niciodata un copil exceptional, am constientizat ca are ceva in plus fata de alti copii de varsta lui, dar am considerat ca e doar „ceva in plus”, nu „foarte mult in plus”.

A inceput gradinita la 3 ani si intr-o zi, cand discutau despre fructe si legume i-am imprimat o pagina de ghicitori si i-am dat-o la gradinita. Ii plac foarte mult ghicitorile. A doua zi de dimineata ma astepta educatoarea cu sufletul la gura.

„ – Ieri m-a rugat Alex sa-l las sa citeasca el copiilor ghicitorile. Foarte solemn si-a luat foaia cu ghicitori si a inceput sa citeasca. Initial am crezut ca le-a invatat si doar se preface ca stie sa citeasca. Am luat o carte de pe raft si l-am rugat sa citeasca si de acolo, si, doamna, chiar a citit!”.

Asa am aflat ca puiul meu, pe care eu, ca orice cioara, il consideram excelent, e cu adevarat excelent si in ochii celorlalti nu doar in ai mei.

Si tot din acea zi a inceput montagne-russe-ul vietii noastre cu Alex, care, ca orice montagne-russe care se respecta, are suisuri si coborasuri abrupte.

Gabriela

Citeste si La ce vârstă învățăm copiii limbi străine?

Fotografie- Copyright D’Alex Photography