Atunci cand il intreb cum i se pare la scoala imi raspunde „Mi-nu-nat!!!”

Inchipuiti-va un zid mare, inalt, gros, de netrecut si o masina care ruleaza cu 250 km/h direct spre acel zid. Cam asa era pentru mine asta vara inceputul anului scolar. Nu reuseam sa vad nimic bun, ma asteptam la ce e mai rau.

Alex e departe de a fi un copil care se incadreaza in tipare, oricare tipare ar fi acelea. Alex se incadreaza intr-un singur tipar: cel al lui Alex. Alex vorbeste mult, pune o mie de intrebari si nu e multumit de raspunsuri evazive. Nu se opreste decat cand a patruns in mijlocul fenomenului si se opreste doar pentru a lua la puricat alt subiect. Alex poate petrece o perioada lunga de timp facand ceva ce i se pare interesant dar daca nu i se trezeste interesul .. e jale…. Speram intr-o minune si totusi aveam dubii mari ca ea se va petrece. Oricata bunavointa ar avea invatatoarea, e complicat sa-l tii in priza pe Alex si sa-i raspunzi la zecile de intrebari cand mai ai inca 30 de copii pe langa el. Copii poate cu tot atatea intrebari si cu acelasi drept la atentia invatatoarei. Plus ca sistemul de invatamant din Romania are darul de a te face anxios chiar daca al tau copil corespunde tuturor tiparelor de “copil model” trasate de cel mai exigent invatator.

La sedinta pe care am avut-o inainte de inceperea scolii am cunoscut-o pe doamna invatatoare care ne-a transmis viziunea ei asupra modului cum va lucra cu copii. Astfel,

• clasa 0, este menita sa creeze puntea de legatura intre scoala si gradinita. De aceea orele sunt mai scurte, copii isi aduc de acasa o jucarie, puzzle pentru a crea un mediu relaxat. In practica stiu, de la parintii care au trecut deja prin clasa 0, ca jucariile zac intr-un dulap, temele curg garla si ca totul tine modul cum invatatorul interpreteaza teoria.
• ea va evalua copii din punct de vedere al evolutiei individuale si nu comparativ intre ei. Asta suna minunat in teorie, in practica insa mi se pare dificil de realizat cand ai 33 de copii in clasa.
• Nu este de acord cu temele pentru acasa / after school la clasa 0 si ca ea va lucra ce are de lucrat cu copii in cele 4 ore de scoala.

Totul suna foarte bine, dar stiu din proprie experienta ca desi vorbele sunt frumoase, faptele uneori lasa de dorit. Asa ca dupa sedinta am plecat putin mai linstita dar nu pe deplin.

Apoi am inceput sa aud diverse povesti de la prieteni care au copii in clasa 0 de la „ tras de ciuf (in a treia zi de scoala), pentru ca nu statea locului in banca si vorbea cu colegul” pana la o invatatoare „ cu o voce sonora de se aude de la intrarea in scoala si care le-a transmis parintilor la sedinta sa-si invete copiii de acasa ca ea nu sta sa tipe dupa fiecare copil in parte; cand a ridicat mana….toti copii se aduna in jurul ei (era vorba despre deschiderea anului scolar)”  sau pana la copii care plang si varsa in fiecare dimineata (la aceeasi invatatoare cu voce sonora) si nu vor sa ramana la scoala. Si iar m-am desumflat putin….

Ca sa ajung la zi cu povestea… bilantul nostru dupa o luna de scoala:

• 0 teme pentru acasa
• O invatatoare cu un zambet minunat in fiecare dimineata
• Copii care alearga in bratele invatatoarei (pentru mine asta a fost un etalon intotdeauna-copiii nu stiu sa se prefaca; simpatia, dragostea lor vine din suflet si ori e, ori nu e)
• Copii care dimineata, pana incep orele, se intind pe jos si se joaca cu masinute sau coloreaza, fac puzzle
• 2 proiecte de grup

Si cel mai important dintre toate

• Un Alex care se trezeste cu drag in fiecare dimineata pentru scoala
• Un Alex care, atunci cand il intrebi cum i se pare la scoala iti raspunde „Mi-nu-nat!!!”

Gabriela

P.S. Aceasta poveste e incadrata la categoria Oameni care schimba lumea, cu gândul la doamna învățătoare a lui Alex.

Sursa foto- aici

De aceeași autoare citește și  730 de zile sau MONTAGNE RUSSE (sau cand mai mult e prea mult)