Zeus dezlănțuit- joc de strategie pentru iubitorii legendelor Olimpului

Pentru că drumurile noastre la bunici durează 4-5 ore și căutam mereu povești pentru a le asculta pe mașină, acum vreun an și jumătate am început să ascultăm cu copiii Legendele Olimpului de Alexandru Mitru.

Găsiți pe youtube două filme de aproape 4 ore:

Nu pot să descriu facinația copiilor pentru aceste legende. Spun doar atât: imaginați-vă că doi frați de 6-7 ani pot sta 4 ore în mașină aproape ținându-și respirația. Zero certuri, zero conflicte, zero: maaaaami, vreau aia…. Bine, nu chiar zero. Mai cer de mâncare, mai vor o oprire pentru a merge la baie, mai vor o apă.

Adevărul e că nu le mai țineam minte din copilărie și 6 ani nu e chiar vârsta potrivită pentru ele.  Le recomand de la 8 ani în sus, poate chiar și mai târziu, în funcție de dezvoltarea emoțională a copilului. Dar când am dat drumul la poveste pe radio nu știam asta. Deschisesem cutia Pandorei însă, și nu mai era cale de întoarcere.

Ca să înțelegeți de ce nu e chiar vârsta potrivită, copilul de 6 ani mi-a zis într-o zi că noi suntem niște părinți buni pentru că nu ne mâncăm copiii așa cum făceau zeii. Iar în altă zi, m-a întrebat dacă cumva o să-i mâncăm mai târziu.

Cert e că sunt multe, multe discuții care pornesc de aici. Deși pot sta cu orele să asculte poveștile, stau alte ore bune punând întrebări.

Ce cred că i-a fascinat a fost partea întunecată a zeilor, sentimentele și emoțiile lor negative, mai ales că a fost o trecere bruscă de la povești pozitive, cu roz bombon și acestea în care lupta, răzbunarea, invidia etc erau la ordinea zilei. Prin urmare, le recomand ca pe un prilej bun pentru interminabile discuții despre emoții, natura umană, bine și rău, etică etc.

Efectul imediat a fost că tot ce e legat de zei, orice informație, orice joc, orice carte are succes garantat. Zeii îi fascinează în așa măsură, încât pot fi folosiți pentru a începe orice activitate de învățare cu copiii.

Chiar acum, în timp ce scriu, mă gândesc să încerc scrierea numelor lor de tipar cu copilul de 6 ani, care e interesat de litere doar dacă e fascinat de ceva. Până acum a vrut să scrie doar Zorro și Mama :).

Am făcut această lungă introducere pentru a vă prezenta atracția momentului la noi în casă, jocul Zeus Dezlănțuit.

L-am comandat săptămâna trecută de la Cărturești împreună cu multe cărți pentru a susține librăria în aceste momente delicate în care s-au închis toate sediile Cărturești, fără a ști dacă vor mai fi deschise.

Iubesc Cărturești și iubesc toate librăriile cu suflet. Sper să iasă învingătoare din lupta cu Coronavirusul. Însă pentru aceasta e nevoie și de susținerea noastră și putem face asta momentan comandând online de pe site.

Zeus Dezlănțuit  este un joc de strategie foarte fain și pentru adulți. Pe cutie scrie că e recomandat de la 8 ani în sus, însă la noi e foarte iubit și de copilul de 6 ani, care a reușit să ne bată de multe ori, cu puțin ajutor și foarte mult noroc :).

Recomandarea de 8 ani este legată de faptul că de-a lungul jocului se fac adunări cu trecere peste ordin până la 100, care se învață la școală la clasa întâi pe la 7 ani. La noi a venit mănușă pentru că jocul este excelent pentru consolidare. Copila mare e în clasa întâi și avantajul jocului e că aceste calcule se fac acum mental și din ce am observat, uneori, când se încinge jocul și copiii vor să pună cărțile din ce în ce mai repede, crește și viteza calcului mental.

Pentru a nu pierde timp cu descrisul regulamentului, voi pune aici o fotografie cu regulamentul jocului cu mențiunea că dă dependență și că îl recomandăm călduros.

O să mai povestesc puțin despre copilul de 6 ani care a fost foarte entuziasmat să joace jocul. Și care, imediat după pierderea primelor 2 jocuri s-a înfuriat și frustrat foarte tare din două motive:

1. Nu știa să socotească și nu putea face strategii pe baza cărților din mână.
2. Nu știa să citească și nu putea citi puterile Zeilor din cărțile lui și din nou, să facă strategii.

După o primă criză de furie în care a alergat plângând prin casă spunând cât de prost e acest joc pe care îl câștigă doar soră-sa și el nu îl înțelege, a mai stat puțin, s-a calmat și a reînceput să joace.

Menționez că el e foarte bun la macaua și bunicel la Catan junior pe care îl jucăm tot de când a început izolarea acasă. Iar când le jucăm, e bucuros că știe regulile, înțelege tot ce are de făcut, face strategii și câștigă.

Cert e că acest copil mic e foarte perseverent și deși nu adună numerele până la 100 și nu știe să citească, ne-a bătut de mai multe ori pentru că a prins unele tips and tricks pe care i le-am explicat.

1. Că trebuie să își păstreze cărțile cu zei pentru finalul jocului pentru că la început nu contează cât de mult se plimbă Zeus de la unul la altul, contează doar cine îl are la final, la 100 de puncte.

2. Că sunt anumiți zei care au puteri foarte importante pe final de joc. De exemplu, Afrodita care îl fură pe Zeus și rotunjește valoarea muntelui Olimp la primul multiplu de 10. Adică imediat ce valoarea muntelui Olimp trece de 90 de puncte, dacă o pune pe Afrodita îl ia pe Zeus la el și valoarea se rotunjește la 100 de puncte, câștigând astfel jocul.

Ce m-a surprins însă e că deși sora lui face toate calculele, sunt momente când face și el calcule simple gândindu-se ce carte să pună. Dacă e jos un cinci, iar pe Zeus îl furi când pui o carte care face valoarea muntelui Olimp la 10 puncte, știe și el să pună un 5, fără să simtă că face o adunare. A pus și un doi când erau 28 de puncte jos. Așa că dorința de a-l fura pe Zeus s-ar putea să îi învețe matematică și pe acei copii care n-au de gând asta.

Am povestit detaliile acestea, pentru că eu cred că joaca, arta, mișcarea și cititul sunt cele mai bune activități în perioada aceasta de izolare și că în loc de ore întregi de teme și cursuri online, mai bine ore întregi de joacă și povești. Și Cărturești.

Să ne revedem cu bine curând într-o frumoasă librărie!