Vreau povestea cu fetița care își dorea să doarmă cu toți 4

Avem deja vreo doi ani de când Maria ne pune să îi inventăm povești. Inventez și eu, inventează chiar și tati. Are și tati propriile lui personaje care au luat ființă anul trecut în vacanță. Fiecare din noi inventează firul epic în funcție de ce vrem să transmitem, însă Maria are talentul să tragă de firul epic în direcția în care își dorește ea.

Una din poveștile care îi plac ei mult este una despre fetița care voia să mănânce mult, mult, în special dulciuri cu chimicale.

Așa că povestea seamănă mult cu omida mâncăcioasă, doar că e asezonată cu o mamă grijulie, care are grijă de fetița cea mâncăcioasă atunci când se simte rău și îi explică cum să mănânce sănătos pentru a nu mai ajunge într-o astfel de situație.

Și tot așa, în funcție de ce își dorește Maria de la noi, ne dă subiecte de poveste.

Una din poveștile foarte des solicitată este povestea cu fetița care își dorea să doarmă cu toți patru.

De când a apărut Mihai în viața noastră am avut tot felul de aranjamente de somn, toate în perechi pentru că altfel ieșea cu scântei. De vreun an de zile eu o adorm pe Maria, tati pe Mihai și apoi facem schimb. Mihai mânâncă în continuare noaptea de vreo 3 ori. Scurt, câte 5-7 minute și apoi adoarme instant, iar Maria e supărată că dimineața se trezește fără mine. Deseori fac ture de la un copil la altul, fiecare strigându-mă prin somn.

Maria și-ar dori foarte mult să dormim toți 4. Așa ar ști mereu ce fac eu cu Mihai, ar  ști că sunt lângă ea toată noaptea.

Din păcate e imposibil. Nu avem un pat de 3 metri lățime. Mihai se întoarce de 3-4 ori pe noapte cu capul și picioarele în toate direcțiile, ca să nu mai zic că adormitul în 4 ar lua două veșnicii, ei hârjonindu-se, pupându-se, strângându-se de gât, mângâindu-se , trăgându-se de păr la nesfârșit.

Așa că visul ei frumos a rămas doar o poveste.

Pentru a-i da totuși ceva cu toți patru, de la 1 ianuarie am introdus îmbrățișarea de grup sau de familie. În fiecare seară, înainte de culcare, facem îmbrățișarea cu toși 4, ne pupăm toți deodată și doi câte doi, și apoi ne despărțim în echipe de somn.

Repetăm îmbrățișarea oricând prindem ocazia: dimineața, înainte de plecarea la grădiniță, seara când vine tati de la serviciu, sau când avem nevoie de puțin calm.

Dar îmbrățișarea dinainte de culcare rămâne sfântă. Dacă dăm vreun semn că uităm, Maria ne amintește imediat.

Sper să ne țină ritualul ăsta toată viața. Și să fie cea mai puternică amintire din copilăria lor.

Citește și Îmbrățișări de pisică

Fotografie- Copyright D’Alex Photography