Vezi că o să crească și o să te lovească și el!
Povesteam aici cum provocarea acestei perioade pentru noi este cum să gestionăm actele de violență ale Mariei (2 ani și 6 luni) la adresa lui Mihai (10 luni). Palmele peste cap, împingerile, pișcăturile, aruncatul cu cuburile de la turnul roz sau cu piesele de la lego în direcția lui Mihai vin cel mai frecvent pe neașteptate, chiar în prezența noastră, iar noi, șocați, reacționăm cel puțin la fel de ciudat. Încă nu suntem pregătiți pentru a gestiona corect astfel de episoade, așa că reușim să scoatem pe gură replici neinspirate, pe care apoi le mai și repetăm.
Citește și Frații- câtă dragoste, câtă gelozie?
- Primul set de replici neinspirate îi aparțin lui tati. În paranteză răspunsurile Mariei
De ce îl lovești pe Mihai? (tăcere) Eu te-am lovit pe tine vreodată? (nu!) Te-a lovit pe tine cineva vreodată? (nu!) Atunci nici tu să nu-l lovești pe Mihai!
De ce nu e inspirată această explicație?
Maria trebuie să înțeleagă că a lovi pe cineva (violența în general) nu este o faptă acceptabilă și că provoacă durere, suferință celui lovit, că nu este o joacă și că gesturile ei pot produce răni foarte mari frățiorului ei. (Cine știe ce se întâmpla dacă erau singuri cu turnul roz sau dacă nu prindeam la timp cubul cel mare?!)
Desigur că în momente de criză (când este foarte furioasă pe el din diferite motive), dacă o întrebăm dacă vrea să-l rănească pe Mihai (fără ca ea să cunoască pe deplin implicațiile rănirii lui Mihai) ea răspunde că DA!!!. De aceea trebuie folosite momentele de liniște și armonie pentru a discuta despre episoadele trecute de violență și pentru a-i explica Mariei în termeni de consecințe ce înseamnă actele ei de violență.
Subliniez faptul că această explicație nu e inspirată pentru următoarele motive: să presupunem că Maria ar fi fost lovită (de exemplu de un copil în parc; până acum a fost doar împinsă); Dacă e întrebată- te-a lovit cineva pe tine vreodată și ea știe că da, făcând legăturile logice din replicile tatălui va replica în mod sigur că ea îl lovește pe Mihai pentru că și Gigel din parc a lovit-o pe ea. Nu spun acest lucru întâmplător. Deși are doar 2 ani jumătate, ne-a explicat până acum o mulțime de lucruri cu conexiuni logice făcute de ea pentru niște fapte aparent neconectate. Parcă mereu are în minte realizarea de astfel de conexiuni. De aceea este foarte important să îi oferim explicațiile potrivite pentru a face conexiunile logice potrivite.
- Cel de-al doilea set de replici neinspirate aparține mai multor persoane: părinți, bunici, prieteni, dar mi-l voi asuma eu, pentru că le-am rostit și eu de vreo două ori și în timp ce mă auzeam rostindu-le mi se părea că ceva e în neregulă.
Cum ar fi dacă te-ar lovi și Mihai pe tine? Vezi că o să crească și o să te lovească și el!
În mare parte este cam aceeași logică a inadecvării, doar că în primul exemplu tati introducea o terță persoană și o relație de tranzitivitate. Adică după logica lui dacă X nu îl lovește pe Z, atunci nici Z nu trebuie să îl lovească pe Y. Ceea ce făcea adevărată și propoziția dacă X îl lovește pe Z, atunci Z e îndreptățit să-l lovească pe Y (pe alții, la modul general).
Textul meu era aparent mai corect. O avertizam pe Maria că în scurt timp Mihai va avea și el strategii de tip tit for tat (dinte pentru dinte) și că dacă va continua violențele la adresa lui el îi va întoarce favorurile. Sigur că aveam în cap și scenele similare din copilăria mea cu frate-meu și apelam la actorul rațional din Maria.
Citește și Nu ești ca soră-ta! sau Jumătatea mai mare
Totuși, explicația mea nu este consistentă cu modul în care îmi doresc să îmi educ copiii: să le cultiv empatia și simțul etic.
Adică mi-aș dori ca ea să nu-l lovească pe Mihai deoarece, în ciuda intenselor trăiri și sentimente de furie pe care gesturile lui și ale noastre i le trezesc, ea se gândește mai degrabă la faptul că dacă ar fi violentă cu el i-ar produce durere și suferință.
Aș vrea să empatizeze cu acea suferință potențială și astfel să își auto- înfrângă pornirile violente.
Dacă îi furnizez doar argumente raționale legate de o relație de putere între ea și fratele ei, atunci ori de câte ori se va simți în poziția celui puternic, va putea apela la violență și cel mai probabil o va face.
Dacă îi repet în mod repetat că violența este un rău în sine (în cuvinte potrivite vârstei ei) și îi explic consecințele acestei violențe (în termeni de suferința provocată fratelui ei), având în vedere și sentimentele ei de dragoste față de el, atunci pe termen lung cred că voi avea mai multe de câștigat.
Încet, încet, reușesc să îmi nuanțez și eu reacțiile și să am argumente mai bune. Încep să depășesc șocul primelor palme și primelor mușcături și să analizez la rece contextul și să caut strategii de părinte conștient de ceea ce se întâmplă în jurul său.
Voi ce scoateți pe gură în secunda în care vedeți un act de violență între copiii voștri?
Citește și Comunicare non verbală- cu dinții – ca de la bebeluș la toddler
Trimiteți poveștile voastre despre dragoste și/sau rivalitate frățească fie că sunteți părinți, fie că sunteți copii mici, mari sau foarte mari pentru concursul cu povești cu frați. Detalii aici.
Buna, am o intrebare, m-am lovit recent de problema asta: daca Gigel o loveste in parc, mie mi se pare acceptabil sa ii spun ca si ea se poate apara, ca poate pleca, dar ca daca nu functioneaza, e perfect indreptatita sa-i traga una inapoi. Cum ii explici sa empatizeze cu Gigel care sufera si o bate? Mie mi se pare ca ii invatam ca abuzul e acceptabil in felul asta.
Mariachi, e o intrebare foarte buna. Nu mi-am pus problema pentru că inca n-am trecut prin asta pana acum. Am vazut doar o scena in care un alt copil il lovea pe celalt si atunci m-a intregat de ce plange unul si de ce l-a lovit celalalt. I-am explicat atunci ca acel copil violent era suparat din motivul X si nu a stiut cum sa se exprime altfel, dar ca sigur acum ii pare rau. Am facut paralela cu momentele in care si ea era furioasa din X motive si l-a lovit pe Mihai. Incerc sa nu etichetez copiii in buni si rai, ci sa le caut explicatii. La varste asa mici, am citit ca ei nu sunt violenti fara motiv. Pana acum nu ne-am confruntat cu problema deoarece ea ori de cate ori vedea in parc un copil violent se indeparta de el. Au fost copii care au venit sa ii smulga din mana propriile jucarii si ea le dadea drumul si pleca. Ii evita. Intrebarea ta e mai mult a tatilor. Din ce am vazut tatii incurajeaza mai mult ideea de dinte pentru dinte. Ti-a dat una, ii dai una inapoi. Eu nu ii voi incuraja astfel, ci ii voi sfatui sa evite situatiile conflictuale, sa iasa din ele, sa nu loveasca la loc …nu neaparat din marinimie, ci pentru ca eu cred ca violenta naste violenta. Daca da si ea o palma e posibil ca apoi sa primeasca un pumn. Daca da un pumn apoi poate primeste un lemn in cap si tot asa. Imi aduce aminte de zmeii care se bateau in sabii, palose etc. Copiii nu sunt zmei si cred ca trebuie sa ii invatam de mici ca violenta nu e buna si nu duce la nimic bun. M-ai pus insa pe ganduri si ma voi gandi la strategii de iesire din conflict. De obicei ma gandesc daca sunt in situatia respectiva. Fiind atatea provocari nu prea am timp sa imi fac planuri pentru situatii ipotetice. Raspunsul meu e non-violenta, dar trebuie vazut cum il imbogatesc cu explicatii si cum ma asigur ca copilul nu primeste la pachet si idei gresite.
Vezi si aici o intrebare similara si raspunsul unor mame mai cu experienta.
http://www.popsugar.com/moms/Ever-Okay-Teach-Your-Child-Hit-27333710
Multumesc mult pentru raspunsul detaliat si pentru link!