Una din cărțile și jucăriile preferate – Cartea- autobuz

Deși Maria nu are decât doi ani și jumătate, am reușit performanța să cumpăr online și cărți proaste și jucării nu prea educative sau cu care ea nu s-a jucat aproape deloc.

Un mare succes însă l-a avut la noi în casă cartea- autobuz.

Povesteam aici cum la un moment dat am avut o perioadă cu cântece pe youtube, la începutul alăptării în tandem, când făceam cam orice să mă lase să îl alăptez pe Mihai în liniște. De atunci, Maria s-a îndrăgostit de cântecul cu autobuzul (The wheels of the bus). L-am ascultat la drum lung, în mașină și câte 3 ore pe repeat. Încă îl ascultăm des. Așa că mare i-a fost bucuria când i-am prezentat cartea autobuz, cu un autobuz galben care arată exact ca cel din videoclip. (nu mai zic de încântarea mea, având în vedere că nu mai cerea youtube cu autobuzul când avea pe mâini un autobuz, fie el și din carton).

Cartea este în engleză, dar nu e musai să citiți textul care redă întocmai scenele din imagini. Imaginile sunt stilizate, gen desen animat (nu sunt cu fotografii reale ale oamenilor, lucrurilor etc), cu toate acestea mie îmi plac tare mult.

Cartea e cumpărată de vreo 6 luni de zile, timp în care Maria s-a jucat cu ea cam 5 zile pe lună, în medie 45 de minute pe zi.

Ea se poate folosi întinsă. Noi am folosit niște mașinuțe pe care le-am condus pe drum. Am oprit la trecerea de pietoni, am dat prioritate pietonilor.

În timp ce mergeam cu mașina pe drum ( ne imaginam că mașina e autobuz), povesteam despre copiii care merg la școală și despre tot ce vedeam pe marginea drumului: lacul, rațele, muzeul, magazinul etc.

Uneori mai cădeam cu mașina în lac, dar ne corectam rapid, cu explicațiile aferente.

Alteori vorbeam despre forma triunghiulară a unor copaci. Imaginile au foarte multe detalii și deseori ne jucam căutând detaliile. Număram păsările, copiii, căutam peștii din lac. M-a încântat că identifica peștii chiar dacă în imagine se vedea doar capul sau doar coada. M-a bucurat că vedea mai multe detalii decât vedeam eu. (mă gândesc ce spune asta despre creierul meu). Cărțile sunt cu mulți oameni, îi botezăm, vorbim despre ce învață la școală, ce fac la locul de muncă, inventăm tot felul de povești.

Cînd treceam pe lângă muzeu, rememoram ziua noastră la muzeul Antipa. Sau povesteam despre ce fac copiii în parc.

Fiecare imagine avea altă poveste de fiecare dată când ne jucam cu cartea.  Îmi place mult că în imagini apar tătici care duc bebeluși în cărucior sau bunici care duc copiii la școală. E o carte fără stereotipuri de gen.

Finalul cursei era la școală, unde alți copii ajungeau cu bunicii de mână, cu părinți, cu biciclete, trotinete etc. Îi poveteam cum că acelea nu scot fum și nu poluează. Autobuzul dădea prioritate pietonilor. Apoi făceam drumul de întoarcere, după finalizarea orelor.

Ne-am jucat cu cartea și cu alte prietene. Fiecare cu mașinuța ei. A fost foarte frumos. Și-au dat prioritate când nu încăpeau pe drum. Am încercat să ne jucăm și cu niște semne de circulație de lemn, dar n-a ieșit mare lucru. Le vom învăța separat și apoi pe vom monta pe carte.

Apoi am construit autobuzul. Am vorbit despre părțile sale componente și am explicat (câte știam și eu) despre cum funcționează.

Maria și-a plimbat pe rând toți prietenii. Într-o zi a plimbat bebelușii, așa că a intrat și Mihai cu ei.

În altă zi a fost rândul plușurilor.

Construcția autobuzului a încântat-o. Recapitula de fiecare dată din ce e format, le deschidea ușa plușurilor și le spunea cum a auzit ea la metrou: Atenție, se închid ușile.

Apoi se urca și ea, șoferița și conducea autobuzul, claxona și le cânta The Wheels of the bus.

În timpul ăsta, Mihai era uneori interesat, dar pentru a nu-i strica joaca, alteori își căuta și el alte activități. De exemplu, prin decembrie, în timp ce Maria (2 ani și 5 luni ) construia autobuzul, Mihai (9 luni) făcea mâncare la bucătărie (o altă investiție foarte bună).

Eu încurajez copiii să se joace cu orice jucărie,  nu le trasez roluri de gen. În felul acesta îi las să se dezvolte liber în funcție de interesele lor.

Dacă copiii voștri nu sunt atrași de cărți, poate că o astfel de carte -jucărie le va trezi interesul.

Ce jucărie minunată au folosit copiii voștri de nenumărate ori?

Citește și Animalele nu citesc cărți de parenting