Vaaai, dar ce copil curajos!

Azi am fost cu Ștefan (3 ani și 6 luni) să îi recolteze sânge pentru un set de analize “periodice”.
Au sărit ambele asistente să îi imobilizeze brațele, picioarele și capul.
Ștefan le-a spus calm: Am mai făcut asta!
Bouche bée!

La sfârșit, după patru eprubete, și mai multă uimire: Vaaai, dar ce copil curajos!
Ștefan nu este cu un centimetru mai curajos sau mai cooperant decât poate fi orice alt copil.
“Maaarele secret” este că îi spunem adevărul și numai adevărul înainte de fiecare întreprindere de tipul ăsta.
Cu 3-4-5 zile înainte începem povestea: Uite Ștefan, luni la trezire mergem la…, unde o asistentă o să îți pună un garou (un cordon mic) și o să caute o venă și o să îți pună un ac și prin ac va curge sânge într-o eprubetă, care eprubetă pleacă apoi într-un laborator etc. etc. etc.

Și de două ori pe zi avem “grijă” să îl tot pregătim.
Iar lunea de dimineață el este calm și bun și frumos și relaxat și înțelept și minunat, ca orice alt copil. ☺

Cu drag și soare,

Maria, ma-na.ro