13 iunie 2015
Uriașul cu două încălțări diferite și vulpile – poveste pe burta goală –
Din seria Poveștile Sofiei (6 ani).
A fost odată ca niciodată un uriaș care avea un animal de companie. Era o vulpe foarte isteață, care tot căuta găini și alte păsări să le mănânce. Pentru că îi era tot timpul foarte foame. Pentru că era și ea uriaaașă.
Uriașul avea două încălțări, una galbenă și una albastră, fiindcă așa vroia el. Uriașul mângâia vulpița, care era fetiță și îi era așa de foame. Nu doar fetițelor le este foarte foame. Vulpița avea un prieten, vulpoiul, care era tot o vulpe, dar băiat. Și lui îi era mereu foame.
Într-o zi, uriașul cu două încălțări diferite, vulpița și vulpoiul au plecat într-o aventură, să caute de mâncare. Ei au ajuns lângă o fermă de animale. Vulpița strigă, lingându-se pe bot:
Uriașul avea două încălțări, una galbenă și una albastră, fiindcă așa vroia el. Uriașul mângâia vulpița, care era fetiță și îi era așa de foame. Nu doar fetițelor le este foarte foame. Vulpița avea un prieten, vulpoiul, care era tot o vulpe, dar băiat. Și lui îi era mereu foame.
Într-o zi, uriașul cu două încălțări diferite, vulpița și vulpoiul au plecat într-o aventură, să caute de mâncare. Ei au ajuns lângă o fermă de animale. Vulpița strigă, lingându-se pe bot:
„Uite, o gâscă! Ce gustoase ar fi niște plăcinte de gâscă…”
Vulpoiul, și el:
„Uite, o găină! Ce gustoasă ar fi friptă, cu sos de mere…”
Și așa începuse să le plouă tuturor în gură cu fulgere și tunete.
Uriașul, ca să nu-l vadă fermierul, luă vulpile în buzunare și le aplecă pe fiecare la ce poftea: vulpița la gâscă și vulpoiul la găină. Vulpile le-au mușcat pe păsări de gât, ca să nu scape, și le-au tras în buzunarele uriașului, care avea acum niște buzunare pline de animale și de zgomote de mâncat cu poftă și nepoliticos.
Uriașul a deschis umbrela, că-i venise și lui ploaia în gură, și a plecat acasă la el și, pe când se ducea pe sub umbrelă, își zicea: „Ah, ce foame mi s-a făcut! O să-mi pregătesc și eu acasă o cină pe cinste și o să dau o petrecere cu prietenii mei. O să gătesc o tartă cu căpșuni, oaie fiartă cu ierburi aromatice și sos de roșii, iar de băut o să avem apă și suc de vinete cu ulei de măsline.”
Din când în când, din buzunarele uriașului cădeau pe drum niște oscioare roase și, când a stat pe loc, s-a făcut o îngrămădeală de oase.
Uriașul, ca să nu-l vadă fermierul, luă vulpile în buzunare și le aplecă pe fiecare la ce poftea: vulpița la gâscă și vulpoiul la găină. Vulpile le-au mușcat pe păsări de gât, ca să nu scape, și le-au tras în buzunarele uriașului, care avea acum niște buzunare pline de animale și de zgomote de mâncat cu poftă și nepoliticos.
Uriașul a deschis umbrela, că-i venise și lui ploaia în gură, și a plecat acasă la el și, pe când se ducea pe sub umbrelă, își zicea: „Ah, ce foame mi s-a făcut! O să-mi pregătesc și eu acasă o cină pe cinste și o să dau o petrecere cu prietenii mei. O să gătesc o tartă cu căpșuni, oaie fiartă cu ierburi aromatice și sos de roșii, iar de băut o să avem apă și suc de vinete cu ulei de măsline.”
Din când în când, din buzunarele uriașului cădeau pe drum niște oscioare roase și, când a stat pe loc, s-a făcut o îngrămădeală de oase.
Câinii fermierului erau pe urmele lor, din os în os, și i-au ajuns din urmă. Vulpile au sărit din buzunare și au luat-o la sănătoasa către vizuina lor, puțin mai încet, că aveau burta plină. Uriașul i-a invitat și pe câini la petrecerea lui și, câinii, de bucurie, l-au lins pe față. Cam scârbos!
Și au făcut o petrcere pe cinste, în care s-au ospătat și nimeni n-a mai lins pe nimeni.
Sfârșit
Și au făcut o petrcere pe cinste, în care s-au ospătat și nimeni n-a mai lins pe nimeni.
Sfârșit
Sofia nu a uitat nici desenul aferent. Decide fiecare ce înțelege din el!
Din seria poveștile Sofiei, citește și Dar dacă ar fi visele în realitate și realitatea in vis?
Daca vreti sa va delectati cu povesti scrise de mama Sofiei, cititi si De ce? sau Pui de oameni
Ioana
Leave a Reply