Thanksgiving night
Vacanța copiilor, chinul mamei. Bălăceală, briza mării și până la o răceală nu e cale lungă. Cum, necum ne-am pricopsit cu muci și tuse în zilele pe care le așteptasem cu interes pentru relaxare. La pachet cu plânsete și strigăte de disperare:
– Nuuuuuuuuuuuuu vreau mucișoooooori!
Nimic grav, fără febră,dar disconfort, nas înfundat, nervi etc.
Medicamentul principal- lapte matern la cerere. La ambii copii.
Mihai a fost mai protejat, a făcut “mucișori” mai puțini.
Maria a avut muci 2 zile jumătate. Și 3 nopți. A speculat momentul și a primit țiți și ea la fel de des ca și frate-su, cam din două în două ore, la cerere.
Prima noapte a fost grea, cu crize de furie. A doua noapte avea deja nasul desfundat și un tonus pozitiv. Am dat stingerea. S-a cuibărit la țiți. Ca în vremurile bune. Când era doar ea în lumea mea.
Dar după “porțioara” de la somn Maria își începe un discurs ca la Oscar.
– Mulțumesc, mami pentru țițică!
– Cu plăcere, iubita mea!
– Mulțumesc, mami pentru geam!
– Cu plăcere, iubita mea!
– Mulțumesc, mami pentru ușă!
– Cu plăcere, iubita mea!
– Mulțumesc, mami pentru geam!
– Cu plăcere, iubita mea!
– Mulțumesc, mami pentru tilivizor!
– Cu plăcere, iubita mea!
Enumeră obiectele existente în cameră chiar dacă era beznă și nu se vedea nimic.
– Mulțumesc, mami pentru nisip!
Decid să nu îi mai răspund. Stăteam de vreo oră la somn, iar ea era neobosită. În plus nu aveam nici un merit pentru existența nisipului. Răspunde tot ea în locul meu:
-Cu plăcere, iubita! Mulțumesc, mami pentru tati.
M-a prins. Aici am si eu un merit că l-am luat de soț. Reintru în joc.
– Cu plăcere, iubita mea!
– Mulțumesc, mami pentru mare!
– Cu plăcere, iubita mea! răspunde robotul din mine. Și am continuat așa ceva vreme. (…)
Întorși acasă, la ora de culcare, a revenit la mulțumiri:
-Mulțumesc pentru grădină! Mulțumesc, bica pentru grădină! Mulțumesc pentru piersici și prune!
Aseară mi-a mulțumit pentru albinuțe, fluturași și buburuze. În ochii ei, eu sunt Creatoarea. Eu dau lucrurilor, insectelor, animalelor etc sens și viață în mintea ei.
E un sentiment frumos, dar și mai frumos va fi când nu-mi va mai mulțumi pentru că a reușit să identifice singură sensurile și rostul lumii înconjurătoare.
15 septembrie 2014- Maria la 2 ani și 2 luni
Leave a Reply