Târâs, în genunchi, până la catedră!

Dacă vă gândeați că ați văzut toate formele de agresiune și abuzuri în școli, trageți aer în piept, luați loc și constatați următoarele:

Într-unul din cele mai prestigioase licee din București, genul cu cifre mari de olimpici, rezultate excepționale, tradiție de zeci de ani, un ilustru domn profesor de matematică, o mică somitate de-a lungul și de-a latul Dâmboviței, genul care lucrează cu doi olimpici și-i pică pe restul că sunt proști, își permite, mai zilele trecute, un mic gest de aroganță cu elevii unei clase de-a zecea, c-așa vor mușchii lui de Dumnezeu pe pământ ce e el.

Cu ocazia discutării tezei pe semestrul I, evident cu note catastrofale pentru cei mai mulți dintre copii, domn’ profesor adresează tacticos un apel celor “doresc să-și mărească nota cu un punct, să se târască în genunchi până la el la catedră”. Da, ați citit bine, SĂ SE TÂRASCĂ ÎN GENUNCHI până la el la catedră.

În liniștea care s-a lăsat după cugetarea magistrului, unul dintre copii, îngrozit efectiv de perspectiva de a-și pierde locul la acest liceu pentru care ai lui au făcut sacrificii foarte mari, S-A TÂRÂT ÎN GENUNCHI câțiva metri pentru a-i demonstra subspeciei de om că și-ar dori acest punct.

Domn’ profesor este, spune lumea în târg, indestructibil. Studii, doctorate, relații prin Minister, olimpici, cunoașteți genul. Nu e la prima poveste de felul ăsta. Copiii, o parte din ei, nu au avut curaj decât să le spună părinților. Aceștia sunt, la rândul lor, descurajați de sistemul care îl protejează, ca un zid nevăzut, pe mizeria de om care îndrăznește să-și spună profesor. La această oră, sunt șanse mari să scape nepedepsit pentru simplul fapt că nimeni nu vrea să-l denunțe.

Cu voia dumneavoastră, aș avea câteva păreri legate de acest caz:

Pentru că îmi doresc și presupun că aceste randuri vor ajunge și la clasa cu pricina, aș transmite mai întâi, un mesaj elevului care a trebuit să îndure așa ceva.

Copile, pentru ce ți s-a întâmplat, nu ai absolut nici o vină. Individul care ți-a făcut acest rău, această agresiune, pentru că așa se cheamă în Codul Penal, trebuie să răspundă pentru ce-a făcut. Nu trebuie să te învinovățești pentru absolut nimic, este exact ca și cum te-ar fi lovit de-a dreptul, ba chiar e mai rău, pentru că profită de vârsta ta și de lipsa ta de discernământ. Spune-le părinților tăi. Luptă împotriva acestui abuz îngrozitor la care ai fost supus. Curaj!

Colegilor tăi le transmit că trebuie să fie alături de tine. Tăcerea voastră este cel mai bun complice pe care îl are acest individ. Normalitatea nu este cea pe care o trăiți voi zi de zi, ci aia în care domn profesor este dat afară din învățământ și răspunde penal pentru acțiunile lui.

Părinților acestor copii le spun că, dacă nici acum nu vor reacționa, nicio diplomă, niciun rezultat, nimic dar absolut nimic din ce vor obține copiii lor mai târziu nu le va șterge din minte și din inimă că au fost părtași la umilirea unui copil, forțat să se târască în genunchi în fața profesorului lui de matematică. Iar ei au închis ochii.

Îmi doresc ca acești oameni să aibă curajul să nu lase lucrurile așa. Sper ca lucrurile să se miște, măcar în acest caz, pentru că eu refuz să-i numesc colegi pe acești indivizi labili psihic, care nenorocesc generații de copii, care se țin de catedră cu toate mijloacele pe care le au la îndemână. Dacă vreți ca învățământul să se schimbe, doamnelor și domnilor, începeți de aici. Aveți tăria să recunoașteți că, până la reforma curriculară, cangrena care omoară învățământul vine și dinspre profesori.

V-o spune tot un profesor.

Marcel Bartic

Sursa foto- aici 

Citește și Scrisoare pentru fiul meu