Let’s talk about sex, baby!

Sex. Ah, acest subiect atât de utilizat (şi fizic şi verbal, dacă înţelegeţi ce vreau să spun :)) dar şi atât de controversaat când vine vorba despre a-l discuta cu copiii noştri. Vedeţi voi, am observat că noi, adulţii, deşi majoritatea vorbim deschis despre sex cu cunoscuţii noştri, când vine vorba despre copii nu mai suntem la fel de “disponibili”. Da, ştiu, ni se trage din copilărie, ai noştri nu au discutat cu noi lucrurile astea, deci nu ştim cum se face, ne vine dificil, poate acum nu este vârsta potrivită, etc.

Dar să va spun ceva: copiii sunt curioşi. Vor să afle despre acest lucru, aşa cum vor să afle şi despre altele. Lor nu li se pare nimic anormal sau ruşinos sau în orice alt fel credem noi, adulţii. Dar noi le putem induce aceste gânduri. Le putem induce aceleaşi gânduri care ne-au fost induse şi nouă de către părinţii noştri. Îţi doreşti aşa ceva pentru copilul tău? Dacă da, atunci te rog să nu citeşti mai departe.

Despre acest subiect eu cred aşa:

• Că trebuie discutat cu naturaleţe şi sinceritate, fără a face prea mult caz despre asta. Organele genitale sunt o parte a corpului nostru, aşa cum este şi mâna stânga sau piciorul drept (şi despre ele nu facem nici un caz, nu ne ruşinăm, nu rămâne fără cuvinte când suntem întrebaţi despre ele etc)
• Că trebuie să le explicăm copiilor care este scopul şi funcţionalitatea lor, în termeni cât mai reali şi folosind denumirile lor reale, stiintifice. Adică penis, vagin, vulvă, testicule, etc. Desigur, le putem spune şi că ele se mai numesc popular cuculeţ, păsărică şi alte animăluţe, dar că nu aceasta este denumirea lor reală. De ce să facem asta? Păi pentru că asta este realitatea. Atât de simplu! Iar noi ne dorim ca ei să crească cunoscând realitatea şi nu într-un alt univers (nu-i aşa?!)
• Este necesar să stăm de vorbă cu copii noştri despre acest subiect. Ei sunt curioşi şi vor să afle. Dacă nu le vom povesti noi, cu siguranţă vor discuta cu altcineva şi nu putem şti cât de corecte şi complete vor fi acele informaţii (îmi amintesc de exemplu de un prieten care era convins că noi, fetele, avem un os în plus în burtă care ne ajută la susţinerea copilului)
• Dacă le povestim deschis copiilor despre sex ei nu vor deveni brusc incitaţi de asta. Belive it or not, pe ei îi atrag mai mult lucrurile necunoscute, despre care nu se discuta, secretele etc decât lucrurile despre care se discuta deschis (vă invit să faceţi un efort de memorie şi să va amintiţi din propria copilărie (şi chiar şi din viaţă adultă) dacă aşa au stat lucrurile). Iar dacă atitudinea părinţilor este una de disponibilitate, el se va simţi securizat să vină către noi când are întrebări sau curiozităţi şi mai puţin înclinat să testeze cu prietenii…
• Discuţia este posibil să nu dureze prea mult de prima dată. Copiii se plictisesc repede, aşadar încearcă să îi răspunzi la întrebări, iar restul informaţiilor i le poţi oferi următoarea dată (da, e posibil să fie mai multe discuţii pe această temă, poate ar fi bine să te pregăteşti :))
• La această discuţie ar fi bine să participe ambii părinţi, indiferent de sexul copilului. Astfel îi transmitem copilul că totul este natural, indiferent de ce sex avem.
• Dacă ne vine greu să discutăm despre acest subiect, să folosim termenii ştiinţifici sau ne dăm seama că nu deţinem toate informaţiile despre organele reproductive sau despre diverse procese, poate ar fi bine să ne pregătim. De asemenea, se găsesc diverse cărticele care te pot ajuta în această discuţie, adaptate pe segmente de vârstă. Dar poate vrei să verifici tu întâi informaţiile pe care le conţin 🙂

Cam asta cred eu despre “marea discuţie”. Voi ce părere aveţi?

Raluca, Să creștem frumos

Citeste si Eu nu sunt ceea ce mi s-a intamplat ci sunt ceea ce am facut si fac cu cele intamplate!