O surpriza suparata

Asta seara, la cina, Maria ii spune lui tati:

• Tati, tati, am o surpriza pentru tine!
• Da? Ce surpriza?
• O surpriza suparata!
• Cum asa?
• Pai uite-asa. Azi n-am lasat-o pe Sabina sa se urce pe bicicleta mea din copac si ea a plans.

Nu detaliez discutia cu tati, insa o sa va povestesc despre surpriza suparata.

Am fost in parc asta seara si ne-am intalnit cu tati si scaunul sau minune pe bicicleta. Cum nu aveam la noi ambele scaune si amandoi copiii voiau pe bicicleta, i-am zis Mariei ca mergem si citim o carte care ii placea ei mult, undeva pe iarba. Insa n-am facut cativa pasi si mi-am amintit ca m-as intalni cu o prietena care e si ea in parc, asa ca am sunat-o in timp ce ii ziceam Mariei ca o sun pe mama Sabinei cu care se jucase foarte frumos cu cateva zile in urma.

-Nu vreau sa vina! mi-a zis, insa n-am dat atentie dorintei sale.

Am stat pe iarba vreo 20 de minute, timp in care Maria era fascinata de adunarea bobocilor de la Caragiale si apoi a fugit inspre copaci. Cataratul in copaci e una din indeletnicirile ei preferate. Cam atunci ne-am intalnit cu Nicoleta si Sabina.

La un moment dat Maria a gasit un copac cu crengi dispuse de asa maniera incat semana cu o bicicleta. S-a asezat pe copac si a inceput sa dea din ghidon si sa apese pe pedale, incantata de bicicleta ei din copac. Sabina si-a dorit si ea pe bicicleta, Maria n-a vrut sub nicio forma sa o primeasca, Sabina a insistat, ba chiar a incercat sa se urce si ea pe bicicleta, iar Maria s-a opus impingand-o de gat. Gatul Sabinei era plin de bucati de scoarta de pe ghidonul bicicletei si foarte suparata i-a explicat mamei ei ce s-a intamplat.

Merg la Maria si o intreb de ce a ranit-o pe Sabina.

• Nu vreau sa o las pe bicicleta. E bicicleta mea.
• Pai uite, e o bicicleta foarte mare. Incapeti amandoua pe ea. E o bicicleta in tandem. Ca cea pe care o au Bobita si Buburuza.
• Nu incap cu ea. Eu vreau sa stau cu tine.

Imi pica fisa. Acum cateva zile cand s-au jucat ca cele mai bune prietene avea rezervorul plin de mine. Acum nu avusesem timp impreuna si era furioasa ca eu stateam cu Nicoleta si o lasasem pe ea cu Sabina. Dau filmul zilei inapoi si imi dau seama ca nu am stat decat vreo 10 minute doar cu ea, in rest, a fost ba cu Mihai, ba cu alti adulti cu care aveam eu treaba.

• Inteleg ca ai vrea sa stau mai mult cu tine aici in parc? ii spun in timp ce ma asez pe bicicleta.Facem niste ture, ii arat ce frumos e impreuna pe bicicleta si cum Sabina e inca trista si neconsolata ii zic ca eu cred ca ea se simte foarte rau si ma duc la ea sa o consolez. O imbratisez pe Sabina si ii zic ca imi pare tare rau pentru comportamentul Mariei. Ii explic faptul ca Maria e cam satula sa tot imparta, vrand nevrand, jucarii, pe mine, timpul nostru impreuna cu Mihai si ca a reactionat asa pentru ca isi dorea sa fim pentru ceva vreme doar noi doua. Nicoleta ii explica acelasi lucru detaliind cu aspecte din viata lor. Sabina pare sa inteleaga.  Timp in care Maria ma fixeaza din priviri si ma striga.
• Mami, tu, tati si Mihai sunteti doar ai mei! Si bicicleta asta e doar a mea! Nu sunteti ai Sabinei!

Ii zic Sabinei ca Maria sigur regreta ce a facut si are si ea nevoie de mine acum, pentru ca nu cred ca se simte bine cu gestul ei.

Ma duc din nou la ea, ii spun ca am consolat-o pe Sabina care era foarte trista si ca mi-am dat seama ca in mod sigur si ea e trista pentru gestul pe care l-a facut cu prietena ei si ca am venit sa o consolez si pe ea. Asezata pe bicicleta din copac, o tin in brate si ii spun ca mi-as fi dorit si eu sa petrecem mai mult timp impreuna azi. Apoi ii explic intr-un mod jucaus si cu umor ca sunt prea mare pentru bicicleta aceea si ca mi-e teama ca rup copacul si ca imi caut si eu un loc mai potrivit. O las singura pe bicicleta si ma indrept spre Nicoleta, asezata si ea pe un copac. In timp ce stau pe creanga langa Nicoleta zic tare, ca stam ca prietenele si ca e o creanga groasa si incapem amandoua si nu se rupe. Si ca e bine. In timp ce Nicoleta imi povesteste cate ceva si Sabina sta departe si de noi si de Maria pentru ca e asa de suparata ca vrea sa stea singura, o aud pe Maria cum striga:

-Sabina, vino!  Sabina, vino aici la bicicleta!

Sabina merge imediat de parca era exact ceea ce astepta. Maria se da jos de pe bicicleta si o lasa pe ea. Merge la alt copac, apoi la altul si in final isi gaseste un calut din creanga vecina.

Dupa care, cum necum incap amandoua pe bicicleta si copacul rezista pentru ca ele sunt doua prietene mici. Zic eu ca nu doar rezista, ci sigur e un copac mai puternic incepand de azi.

Nu speram la un astfel de deznodamant, undeva pe drum imi pierdusem speranta, insa cred ca a contat foarte mult faptul ca a primit empatie chiar si atunci cand a facut un gest violent si cred ca a mai contat puterea exemplului. Faptul ca eu si Nicoleta am explicat cu voce tare toata situatia, le-am aratat intelegere, respect si in final am stat impreuna pe aceeasi creanga.

Citeste si Dacă ești rea, nu se mai joacă niciun copil cu tine!