Scrisoare de Crăciun. Pentru Rareș
E noapte. E aproape Craciun. Nu pot sa dorm si ma bucur de priveliste si de mireasma.
Exact langa pat am un ditamai bradul, impodobit de Rares, baiatul meu. Rares doarme linistit langa mine. Nu pot sa nu observ cat de mult ma bucur ca l-am lasat pana la urma sa imi ocupe jumatate de camera cu bradul asta. Stiu, e doar un brad ca toti brazii si un copil ca toti copiii. Si eu sunt o mama ca toate celelalte mame. Si e doar inca un Craciun…
Doar ca…. eu nu mai sunt doar femeia de dinainte de copilul asta. Si niciun brad dinainte nu e ca bradul asta. Bradul asta m-a mai invatat o lectie. Da, e doar o metafora, lectia am invatat-o singura, pentru ca am avut urechi sa aud. Si, pentru ca el, Rares, mereu imi spune ce trebuie eu sa aud.
Anul acesta nu am avut dispozitie pentru Craciun, iar ideea unui brad mare si natural ma lasa total rece. Cu atat mai mult in dormitor. Am cedat cand mi-a spus: “Uite, vezi, incet incet nu mai facem nimic din lucrurile pe care le faceam inainte”. Uite asa, fortat, am intrat in spiriritul Craciunului.
Ii spun mereu cat de mult il iubesc, cata bucurie imi aduce, cate calitati are… Dar niciodata nu i-am spus cat de multe m-a invatat el pe mine. Nu i-am spus cat de mult am evoluat eu de cand, pur si simplu, il ascult. Spun asta, mereu, tuturor. Dar nu i-am spus-o lui. Nu i-am spus niciodata cata putere imi da. Si nici cum ma pastreaza tot timpul motivata, indiferent cat de multe greutati am avut. Si am avut!
Nu i-am spus niciodata ca, desi eu i-am dat viata, el mi-a dat si mai multa viata mie. Pentru el m-am ridicat cand am cazut, pentru el am ras cand imi venea sa plang si tot pentru el am continuat sa merg inainte. Pentru ca nu puteam sa fac altfel… Si pentru ca el, cu naturaletea copilariei, mereu a stiut sa potriveasca cuvinte ca sa trezeasca in mine simtiri si trairi care ma faceau sa cresc. Ca OM.
Rares, iti multumesc ca mi-ai dat viata peste cap. Ca mi-ai dat-o bine. Spre mai bine.
Sursa foto- Poze despre fericire
De aceeași autoare citește și Trebuie să scăpăm de TREBUIE!
One Comment