Warning: very protective brother

Azi la grădina zoologică unul dintri cei trei tigri amur venise lipit de geamul de observare.
O trupă de copilași chițăia, țipa, alerga, se ducea și se întorcea pe lângă geam și pe lângă tigru.
Între copiii de grădiniță și școală irlandeză erau și băieții mei.
Ștefan, ca întotdeauna cu 3 bețe după el. Să fie!
Unul dintre copiii de la geam, cu vreo 5 centimetri mai înalt decât Ștefan (3.9 ani) a venit și i-a luat unul dintre bețe, fără vreun cuvânt.
Ștefan a încercat să îl ia înapoi, dar băiețelul-cu-cinci-centimetri-mai-înalt îl flutura cu zâmbet deasupra capului.
Matei (6,4 ani), care observă multe lucruri și multe fapte, a văzut pe loc și asta. S-a introdus încetișor între copil și fratele lui, a luat bățul blând și ferm și i l-a dat lui Ștefan. Fără vreun cuvânt și el.
Băiețelul-cu-cinci-centimetri-mai-înalt s-a întors la ăsta micul al nostru și din nou aceeași situație. Luat frumos bățul. Fluturat deasupra capului. Zâmbit.
Matei – vigilent. A intrat între cei doi. A recuperat frumos comoara, a înapoiat-o aparținătorului inițial.
Când a încercat micul irlandez și a treia oară, Matei pur și simplu i s-a pus în față. Fără vreun cuvânt, a rămas pe poziții.

Să ne înțelegem – Matei și Ștefan nu aleargă de la 7 la 24 în pasul ștregarului, în timp ce ascultă muzică din Mary Poppins și se întreabă unul pe altul dacă să își pună cămăși în carouri vernil sau turqoise. Nu. Nu. Se lovesc, se ceartă, se împing. De mai multe ori pe zi.
Dar Matei se comportă așa ca o gardă de corp foarte discretă și foarte eficientă ori de câte ori îl sesizează pe fratele lui în pericol sau disconfort. Dacă se apropie prea mult de apă, de groapă, dacă urcă prea sus, dacă bagă viteză prea mare cu trotineta, Matei e primul care blochează drumul. Blând și ferm, fără prea multă vorbărie.
La fel îl scoate din situațiile delicate, fără să îl pună într-o lumină proastă și cu zero fuss about it.
Îmi aduc aminte când Ștefan ceruse insistent să urce pe un tobogan în spirală. L-am lăsat. Și sus i s-a făcut teamă de întunericul din toboganul-șarpe. Între timp, Matei făcuse vreo 3-4 ture și Ștefan tot pe loc era. La a cincea tură i-a zis pe voce joasă și calmă: “Ștefan, hai între picioarele mele!”
Nu îi cerem vreodată băietului frumos și blond să facă vreuna dintre aceste acțiuni, dar cu atât mai mult ne topim când privim de la câțiva pași.

Cu drag,

Maria, ma-na.ro