În rate

Vorbim în rate cu cuvinte împrumutate.

Plângem în rate cu lacrimi pe care nu vrem să le pierdem.

Mâncăm în rate mâncare pe care o aruncăm apoi la gunoi.

Râdem în rate pentru că ne e frică să fim fericiți.

Facem bine în rate pentru că ne temem că binele din noi se va termina.

Sau ne va termina.

Trăim în rate pentru că nu știm cum să trăim deplin.

Mințim în rate pentru că avem impresia că spunem adevărul.

Plătim în rate neputința noastră de a avea lideri buni.

Îmbrățișăm în rate pentru că ne e teamă să ne apropiem.

Citim în rate sau deloc pentru că ni se pare că nu avem timp de cărți.

Iubim în rate pentru că nu știm că iubirea nu se pierde,

Ci doar se adună.

Mulțumim în rate pentru că nu știm să fim recunoscători.

Ne scobim în nas în rate pentru că ne e teamă că ni se termină mucii.

poezie

About Author

Mimi

Sunt o mamă reflexivă și perfectibilă cu doi copii perfecți pe care încerc să nu-i “stric” cu preconcepțiile și ideile mai mult sau mai puțin bune despre lume și viața înrădăcinate în subconștientul meu. Mă străduiesc să cresc copii autonomi, fericiți, empatici, cu simț critic și etic, sănătoși, înclinați spre cooperare mai degrabă decât spre competiție, inteligenți și cu umor, care să facă parte dintr-o lume viitoare mai frumoasă și mai bună. Maternitatea mi-a oferit oportunitatea cunoașterii de sine, a dezvoltării personale și a redescoperirii celor ce mă fac fericită. În fiecare zi învăț ceva nou despre copii, despre mine, despre ceea ce mă înconjoară și mă bucur să cresc cognitiv și emoțional împreună cu copiii mei. În lumea virtuală am descoperit o mulțime de părinți minunați care, fără a ști, mă ajută zi de zi să privesc provocările creșterii copiilor cu alți ochi. Voi scrie despre fiecare, cu învățămintele lor și cu mulțumirile mele. Blogul acesta va prezenta peripețiile mele în aventura creșterii copiilor, o călătorie în care învâț zi de zi, în special de la copiii mei. Greșesc adesea ca mamă (nu grav, dar nici perfectă nu sunt), mă corectez, greșesc și a doua oară, dar știu când greșesc și cred că acesta e primul pas pentru a progresa. Îmi doresc să fiu cea mai bună prietenă a copiilor mei chiar dacă voi face greșeli. Chiar dacă în unele momente mă vor urî sincer. Sper ca poveștile noastre să vă binedispună sau poate să vă ridice semne de întrebare cu privire la cum ne creștem copiii. Mi-ar plăcea să creăm o comunitate a părinților care își cresc copiii cu responsabilitate pentru ceea ce devin ei în mod individual, dar și în relație cu ceilalți. Mami Mimi crestemoameni@gmail.com

Previous Post Cine e cu tine?

Next Post Democrația românească dă simularea pentru examenul maturității