Cel mai puternic cuvant de pe planeta: SEX!

Da! El este! Se pronunta la fel in toate limbile! In Romania are puterea de a intriga, de a incita, de a rusina, de a enerva si cine stie ce alte sentimente mai poate trezi in fiecare om in parte in functie de “normalitatea” in care el isi desfasoara activitatea.
Pentru parinti este foarte important sa inteleaga faptul ca “normalitatea” nu se pupa intotdeauna cu realitatea. Ca ceea ce lor li se pare normal este de multe ori depasit de realitate si ca negarea realitatii nu inseamna rezolvarea problemei.
Gandurile astea le am in cap de cand cu discutia despre educatia sexuala in scoli. Pentru ca exista atata limitare in unele locuri incat parintii asociaza aceasta educatie sexuala cu faptul ca actul sexual va fi explicat si exemplificat unor copii cu varste pana in 10 ani. Tot acesti parinti refuza sa vada realitatea in care copiii au acces la informatie mult mai facil decat am avut-o noi in copilaria noastra. Tot ei sunt cei care nu vorbesc deschis cu copiii lor pentru ca le este rusine, sau sunt prea mici copiii, sau nu e treaba lor, sau pentru ca nici cu ei nu a vorbit nimeni si pana la urma tot au aflat cum sta treaba.
Mai tineti minte cand ne intalneam grupulete, grupulete si vorbeam despre prezervativele gasite in casa? Despre absorbantele mamelor? Despre cine stie ce lucruri legate de corpul nostru pe care nu le discutam cu parintii pentru ca era rusine? Cand ne descopeream singuri organele genitale si obervam cum ne putem produce placere? Cati ani aveati atunci?
Copiii nostri cauta singuri pe Google acum. Chiar credeti ca le e greu sa afle ca semnul cu degetul mijlociu nu este un salut asa cum credea Mr. Bean in filmul sau? Chiar credeti ca citind pe toti peretii si auzind de la altii variantele de argou pentru organe genitale vor crede ca inseamna altceva?
Evitand subiectul despre sex, punand masca rusinii in fata acestei discutii, sugerand ca nu e normal ca la 7-10 ani sa vorbim deschis despre orice, nu facem decat sa le traducem copiilor mesajul ca relatiile ce implica intimitatea trebuie desfasurate pe ascuns. Asa ii impingem la diverse situatii dubioase care se desfasoara prin baile scolilor, ajung sa aiba diverse boli cu transmitere sexuala pentru ca ei nu sunt informati despre riscuri si implicatii ci stiu doar ca “nu e voie” sau ca “nu e treaba lor”- chestie care starneste curiozitatea si mai tare, ajung sa intretina relatii sexuale la varste foarte fragede prin locuri dubioase si in final avortul este folosit ca mijloc de contraceptie. Pana la urma aceasta discutie despre sexualitate (un termen cuprinzator) este de fapt despre sanatate si intimidate.
Mai tineti minte acel sentiment de razvratire pe care il aveam atunci cand parintii ne spuneau ca nu avem voie? Fix aia faceam. Mai tineti minte cand minteam? Cand fugeam la prietenii din anturaj pentru a ne valida actiunile pentru ca ne era rusine sa le comunicam parintilor?
Si buba cea mai mare nu e nici la copii, nici la zilele noastre, nici la “pe vremea mea”, nici la normalitate si puteti adauga aici oricate scuze. Problema este in noi! Parintii transmit mai departe mesaje si perceptii, convingeri si idei. Trebuie sa devenim constienti de noi prima data, sa acceptam ca ceea ce se intampla langa noi nu are legatura cu ideea noastra de normalitate si sa ne crestem copiii pentru a fi capabili sa faca fata diverselor situatii ci nu sa ne satisfaca noua nevoia de “normalitate”.

Citește și Când rușinea e doar începutul…