Probleme in alaptare – confuzia suptului pentru bebelus

Această poveste despre alăptare a fost trimisă de Anca, o cititoare, dorind să ajute prin împărtășirea ei.

Revenirea la san in cazul nostru a fost cam brusca. Bebe avea 5 luni jumatate si nu il mai pusesem la san de cca 2 luni, trista si satula de fiecare data cand imi respingea sanul si chiar bratele plangand cu foc!

Am cedat, in maternitate, biberonului cu LM intrucat baiatul scauzse mult in greutate si se deshidrata. Asa a inceput calvarul pompei, care a durat mai bine de 5 luni. Fara ajutorul enorm al partenerului nu as fi reusit, eram ca un robot, nu mai vedeam nimic in fata ochilor decat ml, tetine, sterizizatoare, incalzitoare, ceasul care suna pt sesiunea de pompat chiar daca bebe dormea, canale infundate de 4 ori si un inceput de mastita. Am inceput sa studiez mult in orele pe care le petreceam pompand. Si astfel am identificat greseli pe care le facusem de la bun inceput: introducerea biberonului care cauzase sonfuzia suptului, neidentificarea frenului labial !!! (cu toate ca ne vazusera si diferiti consultanti), despartirea la nastere de bebelusi si incercarea de a-l culca departe de caldura noastra, in propriul patut, teama de a-l tine lipit de mine ca sa nu-i fac vreun rau! Dar uite ca, dupa 5 luni si jumatate de pompat si dupa ce sfarcurile se formasera in sfarsit cu ventuzele, bebe a luat intr-o buna dimineata, ca prin minune, sanul !!! Si de atunci nu a mai pus vreodata gura pe biberon! Stiu mame care au reluat alaptarea chiar si la 8 luni ale lui bebe! Acum aventura noastra are 21 luni si alaptarea continua, este o legatura nespus de minunata! Trecand prin grele chinuri fiind refuzata atatea luni de catre copil, mi-am propus ca eu sa nu-i refuz vreodata lui sanul!

Mai incercasem cu o seara inainte, reactia lui era de respingere de fiecare data, chiar daca ii curgea lapticul in gura, indiferent daca era putin sau mult flux. Asa ca ne-am oprit, am facut baie impreuna in seara aia, dar nu l-am pus la san, si a doua zi am citit sfaturile primite de la alte mame de pe Alapteaza. Unele dintre ele ma sfatuiau sa incerc alaptarea din picioare, din mers (cu toate ca mai incercasem varianta asta cu luni in urma).

M-am ridicat in picioare dupa sesiunea de pompat (sfarcul era format, ale mele fiind plate), i-am sprijinit capusorul la san si a luat sfarcul, si chiar f bine, de unul singur, fara absolut nici un efort sau vreo intentie de-a mea de a-l pune acolo.

Apoi nu i-am mai pus niciodata biberonul in gura, pur si simplu a acceptat de fiecare data sanul. Intai a inceput sa suga doar la dreptul, din stangul am continuat sa pompez, pana cand l-a acceptat si pe stangul, intai oferit prin somn. La 7 luni am incercat sa-i oferim un medicament din biberon si a inceput sa-l roada, efectiv nu a stiut ce sa faca cu el. Am fost extrem de fericita, readucerea lui la san mi s-a parut cea mai mare realizare a vietii (dupa toate esecurile, lipsa de speranta si lunile irosite cu pompatul si frustrarea)!

O saptamana a supt foarte bine. Apoi a intrat in greva suptului, insa am reusit sa continuam alaptarea prin somn noaptea, iar ziua am stat mereu langa el la somnurile de peste zi, inainte sa adoarma si cand dadea semne ca se trezea, si accepta sanul.

Acum are aproape 14 luni si ne bucuram in continuare de ţiţi la cerere, mai greu cu diversificarea. Insa nu cere cu vehementa, asa cum citesc ca fac alti copii.

Ce mi-am dat seama intre timp e ca nu e indicat sa se forteze sau sa se insiste cu nimic.

Si intre timp, cu trecerea lunilor, ei isi schimba preferintele, creierasul se dezvolta si pot ajunge sa accepte chestii pe care le respingeau cu vehementa (noi am patit asa cu sanul, cu picaturile de vitamina D, cu palariuta etc).

Daca pana acum ati incercat mereu diverse metode, lasa-l cateva zile si stai mereu cu sanii fluturand pe la nasul lui, dar doar atat, nu-l manevra tu sa il ia! Eu il aveam mereu langa mine cand ma pompam si el deja stia ca biberonul inseamna “mancare” si ii spuneam mereu, uite ca e greu, ar fi minunat sa putem face asta direct. Eu cred ca deja incep sa inteleaga de la o varsta. Cu mameloane de silicon incercasem si noi la inceput, am avut vreo 2 feluri: a supt ceva, cu un model de la Avent, cand avea 3 saptamani, dar nu s-a tinut de ele si apoi nu le-a mai acceptat nici pe acelea deloc. Intre timp, de la pompat probabil mi s-au mai format si mie sfarcurile.

Am avut vreo 3 feluri de biberoane: Baby confort cu flux reglabil, care nu curgea singur, unul Avent (dar nu era mare lucru), si luasem si marea inventie Medela Calma, care chipurile e cel mai aproape de san, pt ca forteaza pe bebe sa faca vid ca sa curga – dar nu prea le-a acceptat pe ultimele, protesta la hranire si dadea pe afara. Am incercat si finger feeding de cateva ori, cand avea 2 luni, dar nici asa n-a vrut, i se facea greata. Lumea tot zice de SNS, ca functioneaza, insa mi se pare ca functioneaza doar daca nu ai suficient lapte, eu aveam exces…problema era sa-l fac sa pune gura pe sfarc, nu ca nu vine laptele.

Al meu nu suporta sa fie tinut in brate in craddle, insa sticla o accepta asa. Insa la baza la hranirea cu biberonul era pozitia intins pe spate, in pat, mai ales de cand crescuse si se zbatea. La inceput eu i-am dat in brate sau pe genunchi, insa taica-su era mai lenes si-i dadea intins, asa ca ne-am impacat bine cu pozitia asta, mai ales noaptea. Pe verticala nu i-am dat ca sa nu aiba aer in tetina.

Initial, la san, i-a placut mult cu mine in picioare si el perfect intins. Dar e ok si eu stand la marginea patului si el tot asa, intins in bratele mele (suge si 20 min, deci nu-l pot tine numai in picioare) si, spre fericirea mea, apoi a acceptat si, perfect intinsi amandoi, dar mai mult din sanul drept. Eu ii am si foarte mici (si stangul e si mai mic), cred ca e un pic incomod pt el, ca trebuie sa se afunde mult in mine, dar vad ca ne descurcam.

Din pacate am ascultat la inceput si de sfaturile parintilor si a altora care spuneau ca e riscant sa-l tinem pe bebe cu noi in pat. L-am luat tarziu langa noi, dupa 2 luni si a fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care l-am facut. Dormit cu bebe, cu sanii dezgoliti, mereu pe la nasul lui, pentru a-i trezi instinctele. Si purtatul din timpul zilei, sesiuni de piele pe piele.

Ulterior, cand la 9 luni i-au dat dintisorii de sus, am constatat ca are fren labial. Apoi am citit mai multe despre frenuri (labial, lingual) si e foarte probabil sa fi fost asta cauza pentru care nu s-a putut atasa corect la inceput. Ulterior, pierzand instinctul si din cauza ca eu renuntasem si nu aveam apropierea si increderea de care era nevoie! Se pare ca exista foarte putini specialisti care pot identifica si rezolva problema asta – exista discutii relevante pe grupul de sprijin in alaptare de pe Facebook.

Sper sa ajute cu ceva experienta noastra. Ideea este ca SE POATE. Apropierea de bebe, relaxarea impreuna cu el este cea mai importanta! Cam asta e teoria, practica, insa e dificila. Mult success si sanatate sa aveti!

E foarte important sa intelegem ca un bebelus nu este niciodata lenes, rasfatat si invatat cu biberonul preferand sa faca greva foamei cand i se ofera sanul – problema se numeste confuzia suptului, intrucat tehnicile biberon-san sunt extrem de diferite! Exemplificare aici:  https://www.youtube.com/watch?v=mZpy5twf9FQ

Ca si referinte mai oficiale, (in engleza), pagina asta are recomandari ffff bune despre reimprietenirea lui bebe cu sanul: http://kellymom.com/bf/concerns/child/back-to-breast/.

Incercati sa treceti prin toate, cu multa rabdare si pozitivitate!

Din seria povestilor despre alaptare citeste si Sertarele regretelor, Vedeam in jur numai femei care alapteaza. Eu de ce nu stiu, de ce nu pot? sau Alaptarea, un vis superb transformat intr-un cosmar

Trimite-ne si povestea ta despre alaptarea copilului sau despre decizia de a nu alapta pe crestemoameni@gmail.com

Sursa foto aici