Poti sa iti bati joc de multe chestii insa niciodata de copii. Si in niciun caz de Craciun!

Cum vine luna decembrie, cum se difuzeaza “Singur Acasa la TV.” Se intampla sa nu am televizor (trecem peste gurile cascate si coatele date) si se mai intampla ca in weekend sa merg la mama mea. Pentru ca intr-o seara de sambata nu aveam ce sa vad la tv am ramas cu Kevin. Era ratacit in New York. La New York nu am ajuns dar mi-ar face mare placere.

Filmul este din categoria filmelor pe care chiar daca le-ai vazut de 50 de ori te uiti si a 51 a oara si tot te disteaza. Aseara insa nu am mai ras asa in hohote. Stiam cand trebuie sa vina cutiile de conserve pe scari si caramizile in cap asa ca am vazut alte lucruri in acest film.

E vorba de puritatea si simplitatea sufletului unui copil si in plus dorinta de a fi toti copiii fericiti. Titlul textului a fost rostit de insusi Kevin atunci, in fata spitalului de copii pentru care Dnul Duncan urma sa doneze banii din vanzarea jucariilor.

Atunci am realizat ca de multe ori oamenii mari trec prin anumite situatii si nu invata nimic, nu fac nimic, nu reactioneaza, nu lasa nimic in spate. Ba mai mult, cu vreo luna inainte de Craciun activeaza discul cu Mos Craciun conditionat. Prima data se antrezeaza cu Mos Nicolae, lasa o nuia in ghete iar pana la Craciun copilul face diverse lucruri pe care in mod normal nu le-ar face, sau nu le-ar face sub presiunea/ amenintarea lipsei cadourilor de Craciun.

In aceste situatii…bineinteles ca adultul nu se mai simte vinovat ca e vina lui Mos Craciun…totul se rezuma la Mos Craciun..Dar in restul anului? Da, da, mai e si iepurasul de Paste si apoi urmeaza ziua de nastere, 1 Iunie, premiul 1 de la scoala si conditionarea e pe fata.

Anul trecut, eram cu Vladimir intr-un supermarket si un nene din categoria oamenilor care dau sfaturi cand nu ii intrebi spune: ” sa fii cuminte! Ca sa vina Mos Craciun!”. Raspunsul copilului :”Mos Craciun vine pentru toti copiii!”...A ramas omul ca la dentist, s-a uitat la mine urat ca nu l-am educat/dresat si am plecat mai departe.

Si a mai fost o faza care m-a dus cu gandul la parintii colegi de generatie cu mine. Momentul in care mama il gaseste pe Kevin in fata bradului de Craciun. Isi cer scuze unul altuia si se imbratiseaza. Ce fac parintii nostri cand isi gasesc copilul pierdut? Ii dau doua palme, in cel mai fericit caz, ca sa se invete minte si sa data viitoare sa nu mai faca.

Am plecat de la ceva si am ajuns la altceva. Probabil titlul trebuia sa fie ceva de genul Invataturile lui Kevin sau Ce invatam noi din Singur Acasa.

Asa ca sper, fiind perioada in care tot auzim ca trebuie sa fim mai buni si sa ne aplecam asupra celor ce au nevoie, sa facem un pas in spate si sa ne privim, sa ne uitam putin in interior si sa invatam de la copii!

Bianca

De aceeași autoare citește și Tu ce crezi? Exista Dumnezeu? Este el responsabil pentru actiunile tale?