Poezia numelui meu

La cursul despre Teoria Inteligențelor Multiple de la Masterul PEd-Arte ne-am jucat mult semestrul ăsta. Atât de mult, încât eu am uitat unde mi-am pus foile cu jocurile făcute. Așa că le fac acum din nou.

Unul dintre jocuri era să compunem un acrostih pornind de la numele nostru, o poezie a numelui. Am făcut și eu astă seară unul nou. Și pentru că  dorm copiii și mi-e dor de ei când dorm, poezia s-a dus înspre rolul meu de mamă și am făcut rapid și două poezii rapide pentru minunile mele mici.

E un joc drăguț de făcut cu copii de toate vârstele, inclusiv cu copiii de 30-40 de ani, pentru că pe lângă joaca de-a cuvintele și exersarea inteligenței verbale, faptul că pornim poezia de la numele nostru, ne pune să ne uităm în oglinda sufletului nostru și exersăm puțin și inteligența intra-personală.

Mihaela

M-aș transforma în aer sau apă sau în cer,

Iar de vei vrea să vin, veni-ți-aș ca o ploaie.

Habar n-am dacă-atunci mă pot simți stingher…

Aș  fi pentru o clipă și baltă cu noroaie,

Ecranul de tabletă sau perna ta pufoasă,

La tine sub ureche, la tine sub o mână,

Aș vrea să fiu mereu mămica ta frumoasă.

Maria

Minune

A lumii venită prin mine,

Râzi ca și cum ai râde ultima oară,

Iar eu mă mir de parcă îți aud râsul prima oară.

Aștern în inimă iubirea râsului tău și râsul iubirii tale.

Mihai

Minune a lumii

Ivită din noi,

Haiduc al iubirii,

Ai inimi cât doi!

Iar eu mă topesc când îmi spui te iubesc.