Pe cine are mami în brațe?

Maria a dormit sâmbătă somnul “de prânz” de la 6 la 8 p.m. S-a trezit fără prea mare entuziasm, m-a căutat de lapte, m-a compostat și după o porție bună a început din senin să plângă. De obicei termina cu un mulțumesc, mami! a fost bun!  Și toată lumea era fericită. Am ales să continuu să o alăptez și după nașterea lui Mihai pentru că știam că va fi geloasă, că va fi în perioada magică a crizelor de furie și pentru că speram ca ele să fie mai puține în cantitate și calitate/ intensitate. Am citit că în felul acesta se simte că nu e dată la o parte, că nu a fost înlocuită de copilul nou, că e mai puțin geloasă, că simte în continuare atașamentul etc.

Face Maria crize de furie? Țipă în toate felurile și are porniri mai puțin mângâietoare cu Mihai? Ei bine….răspunsul este da.

Cel mai problematic este că nu am termen de comparație. Nu o pot compara pe Maria actuală cu cea care ar fi fost dacă aș fi decis să o înțarc forțat înainte să se nască  Mihai. Pentru că cealaltă Marie nu există. Nu o pot compara nici cu alți copii în perioada crizelor de furie, dar care n-au un frate mai mic. Nu o pot compara nici cu alți copii care sunt într-o situație foarte similară cu a ei. Pentru că fiecare copil e diferit, unic, are trăiri și experiențe unice. Fiecare copil se bucură și se întristează din altceva.

Pentru ea este o perioadă foarte dificilă. A trecut de la statutul de “buricul pământului” la cel de soră mai mare. Brațele mamei, locul unde ea își găsea liniștea, confortul și alinarea sunt acum mai mult ale lui. El e mic, e ținut în brațe când mânâncă, când e agitat, când adoarme, când e plimbat. Tot ce a fost al ei și doar al ei odată, tot ce a iubit, acum e mai mult al lui.

Din ce am citit despre crizele de furie, am rămas în minte cu ideea ca atunci când sunt în mijlocul uneia, cel mai bine e să o iau în brațe și să mă conectez cu ea. Să se simtă ascultată și iubită. Așa am făcut și sâmbătă. Am luat-o în brațe. Și am început să turui. Să o fac să înțeleagă că e în siguranță, că e în locul ei preferat. Pentru unii cuvintele de mai jos pot părea non-sens.

• Cine e drăguța mamei?  Pe cine pupă Mami? Cine e aici la mami în brațe?
• Mihai!!!
• Cum puiule? Pe cine ține mami în brațe acum?
• Pe Mihai!!!
• Nu, Mami o ține pe Maria în brațe acum. Și o mângâie doar pe Maria.

Și am continuat. S-a calmat într-un final. Metoda a dat rezultate.

Ea are acum 2 ani și 3 luni, iar Mihai 8 luni. Când Mihai avea doar vreo 3 luni a avut una din cele o mie de crize similare. Și atunci am luat-o în brațe și i-am vorbit la fel. Și atunci mi-a răspuns că în brațele mele e Mihai. Am dus-o la oglindă și am pus mâna pe ea. I-am arătat în oglindă că suntem doar noi două: mami și Maria. Mi-a spus că nu e Maria, e Mihai.

Mi-am propus atunci ca în fața ei să-l țin eu mai puțin pe el în brațe, să stăm mai degrabă amândouă în jurul lui, să-l mai țină tati, să mai exploreze el cum e cu mersul în patru labe, să-i dau oportunitatea lui, celui mai mic, să fie mai independent. O posibilitate forțată de împrejurări. Să îi țin pe amândoi în brațe în același timp. Numai bine, fac muschi. Mi-am propus ca Maria să-mi vadă brațele suficient de largi sau suficient de goale cât să știe că sunt și ale ei și că are un loc în ele când își dorește.

Mi-am propus ca atunci când  se va uita din nou în oglindă, o voi ține în brațe și o voi întreba cine e la mami în brațe să răspundă: Maria.

După 5 luni, a răspuns tot Mihai.

Duminică am luat-o iar în brațe. Era senină. Nu era în mijlocul vreo unei crize. Am întrebat-o cu teamă pe cine are mami în brațe.

Mi-a răspuns bucuroasă: pe Maria, pe Maria o are mami în brațe.

O voi lua în fiecare zi în brațe când e senină și bucuroasă, ne vom privi în oglindă și vom povesti zi de zi pe cine ține mami în brațe. Sper ca atunci când va trăi un nou moment de supărare și o voi lua în brațe să vadă în oglindă pe cine are mami în brațe.

Foto: Maria, uitându-se la încălțările lui Mihai când el era în burtă și ea era în brațe.

Citește și Simfonii cu vioară și contrabas. Perioada crizelor de furie