Parinteala swiss made

Locuiesc in Elvetia de aproape 8 ani impreuna cu sotul si fetita noastra Ilinca (12 ani). Adaptarea noastra aici a fost usoara, avand in vedere ca stam intr-un canton unde se vorbeste limba franceza (si am studiat cativa ani la scoala deci nu eram 0 – ca in cazul limbii germane) si, din fericire, pentru noi totul a fost organizat si totul a decurs conform planului. Singurul nostru (mare) stres a fost acomodarea Ilincai la scoala. Scoala a inceput-o la 4 ani si imi aduc aminte ca nu stia decat sa spuna cum ma cheama si mi-e sete . Atunci a fost greu, in prima luna socializa foarte putin cu colegii ei dar, cu ajutorul invatatoarei a reusit in primele 6 luni de scoala sa invete sa se exprime in limba franceza la nivel conversational.

Ce am invatat de aici? Ca a fi mama = a fi mama indiferent de tara in care traiesti. Mamicile de obicei lucreaza part-time, la fel ca mine, de altfel. Fiecare incearca pe cat posibil sa petreaca cat mai mult timp cu copilul. Am invatat ca un copil are nevoie de intelegere,  are nevoie sa simta ca este ascultat si inteles, mai mult decat sa i se faca pe plac.

Copiii nu sunt proiecte personale

Nu  trebuie sa vad succesele copilului meu, sau invers, insuccesele ei, ca pe niste merite sau esecuri ale mele. Aici copiii nu sunt incurajati sa fie diferiti, sa exceleze, nu sunt impinsi sa fie exceptionali si mereu primii la scoala, la fotbal, inot sau orice alta activitate. Am invatat aici sa nu pun accent pe performante, ci pe placerea de a merge la scoala, unde copiii nu stiu ce note au colegii lor, dar invata sa lucreze impreuna, in echipa. La pranz, cand vine acasa, prima intrebare este: “Ce a fost interesant astazi la scoala?” nu ce nota ai luat.

In primii ani de scoala copiii nu merg la competitii individuale pentru ca vor invata doar ca nu sunt suficient de buni. Singura competitie este maratonul de la sfarsitul anului (si acesta optional). Ne-au explicat la sedinta cu parintii ca dupa 12 ani creierul este pregatit si accepta diferentele, dar pana atunci este o adevarata drama faptul ca altii sunt mai buni.

Activitatile extrascolare = recreere

Elvetienii sunt boemi, atrasi de natura, pasionati de sport si indragostiti de peisajele lor.  Fac drumetii, trekking, isi petrec vacantele cat pot de mult in mijlocul naturii, merg cu bicicleta. Nu am dus copilul la cursuri de vioara, tenis  sau inot in ideea de a deveni o violonista cunoscuta sau o inotatoare profesionista. Nu am  pus presiune pe copil sa exerseze ore in sir la vioara daca ea nu  a vrut, cand a spus ca nu  mai e interesata, dupa 2 ani de Conservator am anulat cursurile.

Rezolvarea conflictelor pe cont propriu = incredere in sine = siguranta in luarea deciziilor

Am invatat ca trebuie sa o las sa isi rezolve singura conflictele si sa intervin doar daca se ajunge la situatia în care unul dintre copii  devine agresiv.

Copiii trebuie incurajati sa-si exprime parerile

Copiii au nevoie de libertatea de a decide ce fac cu timpul lor. Am incurajat-o sa-si spuna parerile, sa-si sustina punctul de vedere, sa aiba argumente…si sa-si asume responsabilitatea faptelor ei.
Notate repede, asa cum mi-au aparut în minte, astea sunt doar câteva aspecte din mamiceala mea swiss made.

Cu drag,

Valentina, lapetitearmoire