MAMA e noul TATA!

Mihai zice MA-MA de la 4 luni jumate. Nu vă imaginați că a început de atunci a început să vorbească în 3 limbi străine.  Acum, la peste 18 luni, vocabularul lui este redus. Redus, bineînțeles prin comparație cu al Mariei la aceeasi varsta (pentru că în mintea noastră comparațiile se fac automat, chiar dacă ne-am propus să nu facem asta vreodată). Pentru că altfel nu avem vreun standard al vocabularului copilului de 18-20 de luni. (A se nota că nu comparăm copiii între ei, doar că uneori creierul nostru face comparații automate pe care le ținem pentru noi). Cred că fiecare copil spune ce vrea și când vrea. Important e că așa, cu cuvinte puține, reușim să ne înțelegem perfect. Chiar mă gândeam că ironia e că oameni cu enciclopedii în cap, cu milioane de cuvinte în mintea lor, pot  să se înțeleagă mai puțin decât ne înțelegem noi părinții cu copiii noștri atunci când sunt mici. Și asta pentru că noi vorbim alt limbaj pe care l-aș numi limbajul empatiei și al dragostei.

Dar despre altceva vreau să vă povestesc acum. Mihai zice MA-MA clar, energic, cu gura până la urechi, ferm, cu bucurie, cu o înțelegere a cuvântului pe care o văd deplină.  Însă se ambiționează să nu zică TA-TA!

La început tati nu a băgat de seamă, dar de la o vreme a tot început să-i zică în glumă:

– Zi și tu TA-TA!

Mihai, nimic! Ba din contră, când îi spunea să zică TATA, el zicea și mai mulți de MAMA, cu gura până la urechi. Asta în timp ce se juca cu tati tot felul de jocuri și îi sărea în brațe non stop. Între noi fie vorba, Mihai e super încântat de taică-su, care face numai chestii cool pe care eu nu le fac și bineînțeles că nu are panica mea pentru tot felul de pericole mai mult sau mai puțin închipuite. Tati e mai relaxat, asta e clar.

M-au trecut tot felul de gânduri. M-am gândit ce greu le-o fi  taților care stau la job atâtea ore și pierd atâtea momente frumoase din viața copiilor. Cum s-or simți ei? Și tati al nostru chiar părea să își dorească să audă TA-TA din gura lui Mihai.

Așa că am tot încercat zi de zi să-l învăț pe Mihai să zică TATA. Cred că am zis de-a TA-TA consecutive de vreo sută de ori de aveam impresia că mi s-a blocat limba pe silaba asta.

Mihai spune suficiente cuvinte inclusiv silaba TA. Sunt convinsă că poate să spună TATA. Pur și simplu nu vrea.

Într-o seară, când tati se juca cu Mihai și îl ruga să zică și el TATA :)), iar el bineînțeles zicea doar MAMA,  zic să îl consolez cumva:

– Te cam supărără faptul că nu zice TATA, așa-i?

– Nu, deloc! Fac doar haz de asta. Sunt convins că poate să zică TATA. Doar că nu vrea! Îmi zice și mie tot MAMA. Cred că nu vrea să facă diferență între noi.

M-am luminat toată! Nu mă gândeam la o explicație așa de bună, dar din atitudinea lui Mihai față de amândoi, exact așa reiese. Pentru el, amândoi suntem MAMA. Și mă bucur că tati a simțit asta.

MAMA e noul TATA!

Citeste si Simfonii cu vioară și contrabas. Perioada crizelor de furie