Maria mea a crescut

Se da următorul context: eu singura acasă cu ei pentru câteva zile, soțul fiind plecat in delegație. Maria are aproape 3 ani, încă nu merge la grădinița, deci suntem împreuna toată ziua. Ioan are 10 luni, alăptat, iubit, dragalit, din nou, tot împreuna.
Provocarea mea personală cu amândoi a fost (spun la trecut, pentru ca acum e bine, îmi iese si treaba asta) sa-i culc pe amândoi la prânz si seara, fiind singura cu ei. La prânz am descoperit ca dacă ii pun in mașina si ma plimb doua străzi, adorm amândoi imediat, asa ca ori de câte ori am avut ocazia am aplicat aceasta varianta. Mi se părea ușoară pentru toti 3, fără plâns, fără stres din partea mea. Astfel foloseam timpul sa citesc in mașina, sa dorm, sa scriu, sa-mi fac ordine in gânduri, sa mănânc pe furiș o ciocolata, sa mănânc prânzul cand nu apucam ( adică o branzoaica, covrigi etc). Bun, deci somnul de prânz era deja asigurat. A mai rămas somnul de seara.
Zilele acestea, fiind doar eu cu ei, trebuia sa-i si culc cumva seara, nu-i puteam lasă sa pice pur si simplu din picioare. Asa ca, in primul rând, am fost relaxata. Ok, asta e situația data mi-am zis, asa ca sigur voi găsi o varianta sa fie bine pentru toată lumea.
Copiii adorm diferit: Maria vrea sa-i spun povesti sau sa-i fac masaj sau sa ne reamintim împreuna ce am făcut in ziua care se încheie, toate astea in timp ce-si bea ceaiul; Ioan adoarme la sân sau stand întinși amândoi in pat, cu lumina stinsă, după ce mai face câteva jonglerii pe mine (se trântește cu capul pe burta mea, ma mângâie pe fata, îsi bagă degetele in nasul meu, ma trage de bluza de pijama etc).

Era ora 21 in prima din serile cand am rămas doar noi 3. Ioan era vizibil somnoros si iritat si avea nevoie sa fie culcat rapid. Nu se mai punea problema de baie, nu mai aveam cand si riscam sa transform totul intr-un haos. L-am schimbat rapid in haine de somn, l-am spălat pe mâini, pe fata si am întrebat-o pe Maria dacă se aseaza cu mine in pat pana il adorm pe el, urmând sa continuam noi programul nostru după ce Ioan trece de partea lui Moș Ene sau ea rămâne in camera ei pana adoarme cel mic. Mi-a zis ca nu vrea sa vina in pat si ca ea rămâne in camera. I-am explicat ca voi stinge toate luminile, doar cea din camera ei va fi aprinsa, ca o rog sa facă liniște si ca in momentul in care Ioan adoarme eu vin la ea sa citim povestea, sa ne spălam, sa pregătim ceaiul de seara si sa ne schimbam.
Mi-a zis ca ma așteaptă.

Ok, i-am respectat decizia si am avut încredere in ea.

Mi-a luat 20 de minute sa-l adorm pe cel mic, timp in care totul a fost asa cum ii spusesem si ei : întuneric, doar camera ei era luminata si liniște deplina.

Am ieșit din dormitor si am mers la ea. Îsi făcuse un culcuș pe canapea, se înconjurase de paturi pufoase si de pernuțe si se uita in cartea de povesti.

20 de minute, 3 ani, o carte cu povesti si un culcuș, liniște deplina.

Maria m-a uimit efectiv! A înțeles perfect care e nevoia de moment, a găsit o activitate plăcuta si ea m-a așteptat fără sa facă gălăgie, fără sa vina in camera si sa-l întrerupă pe Ioan din rutina somnului, a respectat rugămintea mea.
Am strâns-o in brate si i-am mulțumit ca a făcut liniște si ca m-a lăsat sa-l adorm pe Ioan. Îmi venea sa nu-i mai dau drumul, simțeam ca imi explodează inima de iubire.
Am schimbat-o, ne-am spălat dinții si am citit povestea de seara cu împarati si împaratese care ii place ei foarte mult. Cand am terminat, am luat ceaiul si ne-am băgat in pat lângă Ioan amândouă. Am făcut rezumatul zilei povestind despre ce ne-a plăcut cel mai mult din tot ce am făcut si am adormit.

Întâmplarea de mai sus m-a trezit la realitate: Maria mea a crescut, Maria mea înțelege si ma simte, Maria mea nu mai e mică. M-au cuprins nostalgiile: cand era ea bebelus si o alăptam? Cand o purtam in wrap peste tot? Cand a pornit ea in picioare si acum aleargă si ne atrag vecinii atenția? Cand a început sa vorbească si spunea la picioare “pușe”?

Sa ne bucurăm de fiecare moment, de fiecare clipa cu ei, chiar dacă e greu. Sa ne uitam la ei cum cresc oameni mari sub ochii noștri!