Maine e “uichend”?

Mimi
348 Views
0 Likes
No Comments
Joacă, Noi, părinții

-Maine e “uichend”? mă întreabă copilul mic cu speranță în glas la două ore de la somn ușor și noapte bună. Două ore în care în loc să încerce să adoarmă, el s-a jucat, a râs, a spus povești și a cântat cântece.

-Da, răspund, în speranța că e ultima întrebare a nopții. (n-a fost; nici măcar penultima)

-Adică putem să ne jucăm cât vrem? mă întreabă iar cu glasul și mai plin de speranță.

-Da, îi răspund cu tristețea gândului că nu este suficient timp de joacă pentru copilul meu de 4 ani și jumătate. De joacă de care îi place lui.

Mă întreb ce va răspunde peste 20 de ani când îl va întreba cineva cum i-a fost în copilărie.

Voi vă jucați cât vreți?

Fotografie- Copyright D’Alex Photography

joacă

About Author

Mimi

Sunt o mamă reflexivă și perfectibilă cu doi copii perfecți pe care încerc să nu-i “stric” cu preconcepțiile și ideile mai mult sau mai puțin bune despre lume și viața înrădăcinate în subconștientul meu. Mă străduiesc să cresc copii autonomi, fericiți, empatici, cu simț critic și etic, sănătoși, înclinați spre cooperare mai degrabă decât spre competiție, inteligenți și cu umor, care să facă parte dintr-o lume viitoare mai frumoasă și mai bună. Maternitatea mi-a oferit oportunitatea cunoașterii de sine, a dezvoltării personale și a redescoperirii celor ce mă fac fericită. În fiecare zi învăț ceva nou despre copii, despre mine, despre ceea ce mă înconjoară și mă bucur să cresc cognitiv și emoțional împreună cu copiii mei. În lumea virtuală am descoperit o mulțime de părinți minunați care, fără a ști, mă ajută zi de zi să privesc provocările creșterii copiilor cu alți ochi. Voi scrie despre fiecare, cu învățămintele lor și cu mulțumirile mele. Blogul acesta va prezenta peripețiile mele în aventura creșterii copiilor, o călătorie în care învâț zi de zi, în special de la copiii mei. Greșesc adesea ca mamă (nu grav, dar nici perfectă nu sunt), mă corectez, greșesc și a doua oară, dar știu când greșesc și cred că acesta e primul pas pentru a progresa. Îmi doresc să fiu cea mai bună prietenă a copiilor mei chiar dacă voi face greșeli. Chiar dacă în unele momente mă vor urî sincer. Sper ca poveștile noastre să vă binedispună sau poate să vă ridice semne de întrebare cu privire la cum ne creștem copiii. Mi-ar plăcea să creăm o comunitate a părinților care își cresc copiii cu responsabilitate pentru ceea ce devin ei în mod individual, dar și în relație cu ceilalți. Mami Mimi crestemoameni@gmail.com

Previous Post Lupoaica alfa a clasei

Next Post Bucură-te și tu de familie!