Lacrimi de fericire pentru tot ce ni se intampla

Exista multe feluri de lacrimi: de durere, mahnire, suparare, tristete, si sunt sarate, tare sarate, dar exista unele dulci picurate parca cu miere! Acelea sunt de fericire! In ultima vreme imi curg tot mai des! Poate pentru ca am uitat cum trebuie sa ma bucur, poate ca asa isi exprima sufletul meu o stare! Prin lacrimi! Sunt fericita! Imi e frica sa o spun, poate se intampla ceva rau, poate creez durere altcuiva, poate credeti ca ma laud… dar sunt fericita!

Dupa 10 ani de relatie, l-am anuntat pe sotul meu, pe atunci iubiti, ca a venit momentul si ca din acest moment imi voi canaliza toata forta si imaginatia mea (de care nu duc lipsa) pentru a organiza cea mai frumoasa nunta. Au trecut 5 ani de la nunta, dar si acum ma napadesc lacrimile cand vorbesc si imi amintesc de acea zi, in care am fost o printesa, am fost cea mai frumoasa mireasa! Nu pot exprima in cuvinte cat de fericita am putut fi 🙂 A fost prima mea zi perfecta! Stabilisem de la inceput cu el ca ma pot stresa pana ziua aceea, dar apoi sa o traiesc din plin. Si asa a fost. Atunci imi amintesc ca mi-au curs primele lacrimi de fericire!
Anul urmator, in urma unor conjuncturi in care trebuia sa eliberam garsoniera in care stateam cu chirie, ne-am apucat de cautat apartament.  Am gasit apartamentul perfect. Si dupa cateva renovari, eram in casa noastra! Fara usa la baie initial, a venit dupa vreo 2 saptamani, dar eram fericiti in cuibusorul nostru. Realizasem ceva impreuna si eram fericiti. Nu conta ca aveam renovate doar baia si dormitorul. Era al nostru. Atunci au curs iar lacrimi de fericire. Eram mandra de mine, de noi, veneam de drag in casa mea! Casuta mea perfecta, dar destul de imperfecta.

Dupa un an am reusit sa renovam si restul apartamentului, iar in ziua finalizarii dupa 2 ani jumate de incercari si esecuri a venit un alt moment extrem de emotionant in care au curs rauri de lacrimi de fericire! Aflam ca deveneam pentru prima oara parinti. Dupa 35 de saptamani venea pe lume prima nostra fetita. O bucurile imensa, iar in momentul in care mi-a aratat copilul deasupra mea in timpul operatiei, m-a lovit plansul instant! Erau lactimi de fericire! Erau cele mai dulci lacrimi de pana atunci! Asa ceva doar in filme credeam ca se intampla, dar de data asta eu eram protagonista celui mai frumos film!

Era stabilit! Cel putin 2 copilasi (sotul inca crede ca ramane la 2) asa ca dupa ce am facut prima fetita, la 9 luni, ne-am apucat de discutii aprinse cu barza 🙂 Asa ca dupa o luna, chiar de ziua mea de nastere cand faceam 30 de ani, a venit alta veste absolut ninunata: vom fi iar parinti. Testul l-am facut impreuna cu fetita mea si l-am instiintat pe tati ca va mai avea un bebelus. Acum erau lacrimi de fericire in grup! Chiar daca nu prea intelegea ce se intampla in urmatoarele 9 luni, i-am explicat ca va fi mai fericita de acum ca va avea o sora (ma rog la inceput era baietel cica, dar pe parcurs s-a schimbat) si mi-ar placea sa aiba grija de ea, sa se joace cu ea (partea asta ii placea cel mai mult)! In ziua cand am ajuns acasa toti 3 si seara a venit si fetita cea mare de la gradi a fost ceva ce nu pot descrie in cuvinte. Micuta era la ea in patut acum, noi emotionanti pe langa ele si Antonia, fetita mea, spune catre noi: A meu acu!! (Nu prea vorbeste bine.  E inca micuta). Am incepu sa plang iar! De fericire! Da, era a ei! Era sora ei 🙂 Acum, micuta Kira are 6 luni, iar Antonia 2 ani si 3 luni. Cand le vad cat se straduieste sa se joace cu ea, sa ii arate jucariile, sa o ia de manuta sa o invete sa mearga, sau cand mergea pe jos dea busilea sa o invete sa se tarasca, e emotionant. Vai ce frumos! Imi dau seama in fiecare zi ca Dumnezeu ma iubeste! Si ca mi-a oferit exact ce mi-am dorit: o familie frumoasa. Cu un sot care ma adora si doi copii absolut minunati!

Cred ca vor mai curge multe lacrimi, dar am speranta si increderea ca vor fi doar de fericire.

Sursa foto aici

Citeste si Despre comori, căutări și moșteniri