La joacă cu Mia- amintiri din copilărie

Jocul favorit al Miei este “jocul de-a cuvintele”.  În fiecare zi Mia mă trage de mână la  cartea de pe raft să citim cuvinte noi. Cartea este un dictionar enciclopedic pentru copii împrumutat de la bibliotecă pe care Mia  abia așteaptă să i-l citesc.  Unde se deschide cartea își proptește degetul bont și întreabă: “Și asta ce-i?” … și eu trebuie să-i explic pe întelesul ei, să îi arăt fotografia și să îi spun și pronunția în engleză. (noi locuim în altă țară) Și uite așa alergăm în fiecare zi prin dicționar. Dicționarul, trei săptămâni același,  se schimbă apoi cu un altul și tot așa Miuța caută bucuroasă jocul de-a cuvintele noi. Seara la culcare  când închid becul mă întreabă în șoaptă

-”Și la mănuși cum se spune?”

-”Gloves “zic eu “

-Și la fular?” …

-”Scarf””

-Și la …”

Și jocul continuă așa până cad răpusă eu.  Sau cade ea…

Drumul la bibliotecă e o aventura pentru Mia.  Dacă mergem “aproape” îi place să deseneze, să fure cărți de la adulți și eu să mă prefac  supărată,  să coloreze frunzele  decupate  frumos din coșulețul pentru copii …Dacă mergem însă la biblioteca “de departe “… adoră drumul cu autobuzul, apoi trenul și ceiuțul cu floare naturală care înflorește superb în cănuța cu ceai din holul bibliotecii….

Îi place secțiunea cu comorile piraților, locul de joacă din incinta  bibliotecii și să-și aleagă o spinare de cărți pe care vrea cu disperare să i le citesc toate într-o zi…

Pe lângă jocul de-a cuvintele avem “activități făcute în joacă” dar care pot fi numite simplu muncă: Mia îmi curăță ceapa pentru mâncare, usturoiul, îmi dă cartofi sau legume din frigider,  Mia hrănește pisica, udă florile cu mama, cară  detergentul jos când mergem la spălat ( spălătoria este la parterul clădirii).

 

Pentru  că mă plictisesc teribil să mă joc cu plastilina cu ea,  prefer să amestec ingrediente reale și să facem biscuiți ori clătite. O urc frumos pe dulapul de la bucătărie și amestecă cu mâinile ei micuțe ingredientele. Mia face cafea cu mami sau daddy și spune cu mândrie cum funcționează  aparatul de cafea, ba chiar într-o zi m-a facut să râd cand mi-a spus  că nu-i bine să beau multă cafea pentru ca are cofeină…

Ieșim afară  în fiecare zi, oricât ar fi de frig sau de urât, cred că natura este cea mai bună  sală de clasă pentru copii…Hrănim veverițe, gâște, rațe, iepurași, ratoni, uneori mergem în satul de pescari să vedem focile care înoată printre bărcile ce vând pește proaspăt…Alteori  spionăm cocostârcii la apus sau privim balenele care arunca în larg cu jeturi de apă… Facem castele de nisip tot anul , mâncăm în aer liber, ne cățărăm pe stânci ca să servim o gustărica la înălțime, colecționăm scoici și picioare de crab deshidratate…

De când a facut un an și patru luni am mers 3 ore la Strong Start. un program în care mamele se plâng de soți, bând cafea și copiii învață să socializeze. Doar trebuie să ne  relaxăm și noi  cumva. nu?

Cu Mia bricolez  pentru că vreau să-și pună imaginația la contribuție .Din”gunoi” facem jucării de orice fel …lemne, frunze, castane, conuri, orice gasim… folosim și transformăm.

Cu Mia am facut prima gradină în balcon, prima casă pentru păsărele.

Mia dansează oricând și oriunde.  De când s-a nascut și până a facut doi ani Mia a adormit doar cu muzică. Și apoi, într-o seară mi-a soptit încet că vrea somn în pătuț cu liniste și de atunci Mia doarme doar în pat fără muzică…și cu multe multe întrebări.

Mia a apărut cand eu mă apropiam cu repeziciune de 30. Dacă aș fi avut-o la 22-23 de ani când entuziasmul, imaginația  existau și problemele de adult  nu m-ar fi transformat.  lucrurile ar fi fost altfel. Cu Mia nu m-am jucat niciodată propriu-zis pentru că și eu la rândul meu am crescut la bunici unde granița dintre joacă și muncă era foarte fină și competițiile cele mai mari erau de fapt sarcini de muncă  cumva cronometrate.

Pe Mia incerc sa o tin in lumea realului dar nu uit să o încurajez să viseze, să se joace, să fie câte puțin din tot ce vrea acum când vârsta îi permite și o îndreptățește.