
Intri cu mine în mindful body?
Azi am lăsat un copil “în deal”, unul la grădiniță, am fost apoi la cea mai minunată doctoriță.
Am mers pe șantier, am lucrat la computer.
Am mers la grădiniță. Am fost la benzinărie, apoi la farmacie. La bancă, la clinică, la șantier, la magazin.
În autobuz. În autobuz a fost “fiuuu”! “În sfârșit pot să îmi mănânc și eu prânzul!” Smochine uscate. În timp ce Ștefănescu Mescu mă întreba despre nemurire. Literally. În fața a două doamne de vreo 70 de ani. Îmi cer scuze pe această cale!
Apoi am luat încă 2 copii frumoși, care făceau în fața mea glume în engleză. Hi hi hi! Ha ha ha!
Am adus unul la destinație. Nu cu barza, cu metroul.
Ne-am întors din sector în centru. Dar nu pe la Obor!
Cât au făcut băieții cele mai simpatice benzi desenate, eu am stat pe mesaje și pe telefoane să rezolv ziua de mâine, pe cea de duminică și-apoi de vinerea ce vine.
Mă simțeam ca într-o centrifugă cu 1400 de rotații la un moment dat.
Și la masă Matei al meu – hai cu oglindirea. Se învârtea nu cu 1400, dar cu vreo 500 de rotații tot să fie!
– Am obosit, Matei! Și mă agiți foarte tare când faci așa! Poți să te domolești?
– Mă ajuți să revin de la very high la just right?
– …
Aș fi putut să întreb cu accent oltenesc: Ce să faaac? DAR NU AM ZIS AȘA!
– Cum să fac asta?
– Intri cu mine în mindful body?
– Îmi arăți, te rog, cum?
Și s-a pus serios în poziție de meditație și a inspirat profund și a expirat așișderea!
Am făcut și eu asemenea. Și fratele cel mic al Împăratului, hop și el de la Durău! Că de prin zonă e tatăl.
Mă înclin, mă copii! Mă înclin!
Cu dorință de învățareee, Maria ma-na.ro
Leave a Reply