Gutuia, curmalele și gogoșile

Săptămâna trecută am primit o gutuie de la Cristina, prietena cu un milion de sfaturi utile.  Avea ceva viermi, dar am reușit să tai din ea suficiente bucăți pentru un delicios piure de gutui cum Mihai nu a mâncat niciodată. A fost prima lui gutuie, în drumul lui către diversificarea alimentației.

Din păcate nu am reușit să fac fotografii în procesul creației care este unul foarte simplu. Am spălat gutuia, am tăiat-o cubulețe, am pus-o la robotul cu aburi pentru bebeluși și am așteptat să fie gata aburită. În o cească cu apă am pus la hidratat 4 curmale, pe care le-am amestecat apoi cu gutuia aburită și cu o lingură de cereale pentru bebeluși. Cerealele pot fi înlocuite cu hrișcă, amaranth, orez etc. Am mixat totul și a ieșit un piure hrănitor care a fost devorat de Mihai.

Maria, care uneori se vrea mare, uneori se vrea mică, după cum îi convine ei, a decis că de data aceasta e și ea mică și vrea piure de bebeluși de la Mihai.

Eu mâncam de obicei resturile, dar acum nu mi-a rămas decât să ling farfuria.

Ieri am repetat aceeași rețetă, doar că am  schimbat gutuia cu prune și am adăugat niște semințe de chia măcinate. Sau sâmbătă am făcut piure de vișine cu curmale și semințe de susan măcinate.

Piureurile sunt la fel de bune ca dulcețurile din cămara bunicii. O gustare sau un mic dejun sănătos inclusiv pentru adulți, mai ales îmbunătățite cu diverse semințe.

Am folosit curmale hidratate pentru a îndulci, dar ele au multe beneficii pentru sănătate. Un articol foarte bine scris despre beneficiile curmalelor găsim aici. 

Pe lângă faptul că sunt bogate în fier, citiți și în linkul de mai sus că ele sunt recomandate și mămicilor în perioada de sarcină și de alăptare. După naștere, mama pierde mult sânge, iar curmalele în miere mâncate dimineața pe stomacul gol contribuie la atenuarea anemiei.

Recomandarea de astăzi- www.diversificare.ro. E un site de referință pentru mămici, cu articole bine documentate, există și un grup cu același nume unde se pot discuta aspecte despre diversificarea bebelușului și rețete.

Uitându-mă în urmă la comportamentul meu, am observat că în perioada când Maria avea 4-12 luni am prioritizat hrănirea sănătoasă, informarea despre nutriție, după care am ajuns într-un moment în care mânca aproape de toate. Atunci am început să citesc în alte direcții, mai ales despre educație și jocuri pentru copii și am uitat despre nutriție. Așa încât am ajuns să îi dau ei mai mult din ce mâncam noi în loc să mâncăm noi mai mult  din ce făceam bun și hrănitor pentru ea.

Perioada diversificării alimentației bebelușului a fost pentru mine una în care am acumulat informații prețioase despre nutriție, digestie, hrană sănătoasă. Am citit despre cum funcționează organismul nostru, despre cum se realizează digestia diverselor alimente și multe alte informații care mi-ar fi fost foarte utile și fără să am copii pentru cunoașterea corpului propriu și pentru menținerea sănătății. Multe mame trec prin aceeași etapă. Descoperă hrișca, lintea, cătina, semințele și nucile, descoperă beneficiul meselor regulate, povestesc în parc cu lux de amănunte despre cele 3 mese și 2 gustări ale copilului.

Câte dintre noi aplicăm însă ceea ce învățăm în această etapă de dragul copiilor și cu privire la hrana noastră? Câte dintre noi menținem nutriția sănătoasă a copilului și după momentul când declarăm că acum poate mânca “de toate”? Câte dintre noi mâncăm aceeași mâncare cu copilul?

Și noi am făcut greșeala să comandăm și să mâncăm pizza de față cu Maria în timp ce ea avea la cină hrișcă cu nuci, o mâncare incomparabil mai bună și mai hrănitoare.

Cum să îi fi explicat că pizza noastră XXL, imensă, viu colorată, cu de toate, plăcut mirositoare nu e sănătoasă, iar hrișca ei anost colorată are tot felul de vitamine?

Chiar și atunci când castronul meu și al Mariei sunt identice și ambele sunt cu aceeași hrișcă, cea din castronul meu e incomparabil mai bună și o vrea pe a mea. De fapt, orice aș vrea să mănânc vrea și ea. Dacă aș vrea să-i dau ceva de mâncare și n-aș ști cum să fac, este suficient să iau o îmbucătură din acea mâncare și imediat vrea și ea.

În primii ani de viața educăm și formăm în același timp și gusturile culinare ale copiilor. Nu știu dacă există studii în acest sens, dar eu cred că îmi plac anumite mâncăruri, chiar dacă știu că nu sunt cele mai sănătoase, pentru că le asociez cu copilăria fericită, cu dragostea față de mama care le făcea. De exemplu, eu nu mănânc zahăr și nu mănânc prăjeli. Nu am în casă zahăr. Dar dacă mi-ar întinde cineva în față un platou cu gogoși prăjite în ulei încins și date prin zahăr pudră cred că aș mânca pe loc minim 5 bucăți. Imaginea platoului cu gogoși o asociez cu mama mea tânără și frumoasă, cu mine – un copil vesel și fericit, cu serile de iarnă când se încălzea bucătăria și mirosea frumos a zahăr pudră și a magiun de prune. Oricând aș primi în față platoul cu gogoși l-aș executa fără milă direct în stomac. Fără milă pentru stomac. Și fără să las o secundă de gândire la lecturile  mele despre hrană sănătoasă și să mă opresc. Instinct a la Pavlov. Nu mi-ar aduce nici un beneficiu din punct de vedere al nutrienților, dar mi-ar satisface o poftă. O poftă de ceva bun, din copilărie. Pofta copiilor mei sper să fie smoothie-urile verzi.

Așa că noroc cu apariția lui Mihai. Pentru că am reluat lecturile legate de diversificare și alimentație sănătoasă.

Va urma