Home Blog Nu vreau decât o ciorbă
5 iulie 2019

Nu vreau decât o ciorbă

Îi prezint pe rând 5 feluri de mâncare.

Și el alege unul de care mama n-are.

-Ciorbă, ciorbiță, nu vreau decât ciorbiță!

Vreau chiar acum ciorbiță!

Și nu mai vreau sarmale!

Și nici altă mâncare

Decât ciorbă cu sare

Și pâine

Cu semințe.

Și vine dimineața

Și-i gata și ciorbița.

Miroase-n toată casa

De aici și pân’ la NASA

Și-l strigă mama lui:

-E gata ciorba, pui!

-Bleah! Câh! Nu vreau ciorbiță!

Acum vreau tocăniță!

Cu morcovi și cartofi

Și vreau și înghețată

Și tort de ciocolată.

-Și eu ce fac cu ciorba?

Întreabă mama lui.

-O pui în pălărie!

Și eu pun pofta-n cui.

 

Scrisesem asta demult,  într-o seară, inspirată bineînteles din fapte reale și nu știu de ce a rămas nepublicată. Că doar n-oi fi singura care trece prin astfel de chinuri. S-or mai distra și alți părinți. N-am găsit prin telefon decât o poză cu salată bună de vară cu roșii, ceapă, măcriș, pătrunjel și busuioc. Merge în loc de ciorbă.

About Author
Mimi

Sunt o mamă reflexivă și perfectibilă cu doi copii perfecți pe care încerc să nu-i “stric” cu preconcepțiile și ideile mai mult sau mai puțin bune despre lume și viața înrădăcinate în subconștientul meu. Mă străduiesc să cresc copii autonomi, fericiți, empatici, cu simț critic și etic, sănătoși, înclinați spre cooperare mai degrabă decât spre competiție, inteligenți și cu umor, care să facă parte dintr-o lume viitoare mai frumoasă și mai bună. Maternitatea mi-a oferit oportunitatea cunoașterii de sine, a dezvoltării personale și a redescoperirii celor ce mă fac fericită. În fiecare zi învăț ceva nou despre copii, despre mine, despre ceea ce mă înconjoară și mă bucur să cresc cognitiv și emoțional împreună cu copiii mei. În lumea virtuală am descoperit o mulțime de părinți minunați care, fără a ști, mă ajută zi de zi să privesc provocările creșterii copiilor cu alți ochi. Voi scrie despre fiecare, cu învățămintele lor și cu mulțumirile mele. Blogul acesta va prezenta peripețiile mele în aventura creșterii copiilor, o călătorie în care învâț zi de zi, în special de la copiii mei. Greșesc adesea ca mamă (nu grav, dar nici perfectă nu sunt), mă corectez, greșesc și a doua oară, dar știu când greșesc și cred că acesta e primul pas pentru a progresa. Îmi doresc să fiu cea mai bună prietenă a copiilor mei chiar dacă voi face greșeli. Chiar dacă în unele momente mă vor urî sincer. Sper ca poveștile noastre să vă binedispună sau poate să vă ridice semne de întrebare cu privire la cum ne creștem copiii. Mi-ar plăcea să creăm o comunitate a părinților care își cresc copiii cu responsabilitate pentru ceea ce devin ei în mod individual, dar și în relație cu ceilalți. Mami Mimi crestemoameni@gmail.com

    Previous Post Dacă mai mulți oameni s-ar juca, lumea ar fi mai bună.
    Next Post Realitatea de zi cu zi în liceele de elită
    Related Posts

    Leave a Reply

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *