
Nu vreau decât o ciorbă
Îi prezint pe rând 5 feluri de mâncare.
Și el alege unul de care mama n-are.
-Ciorbă, ciorbiță, nu vreau decât ciorbiță!
Vreau chiar acum ciorbiță!
Și nu mai vreau sarmale!
Și nici altă mâncare
Decât ciorbă cu sare
Și pâine
Cu semințe.
Și vine dimineața
Și-i gata și ciorbița.
Miroase-n toată casa
De aici și pân’ la NASA
Și-l strigă mama lui:
-E gata ciorba, pui!
-Bleah! Câh! Nu vreau ciorbiță!
Acum vreau tocăniță!
Cu morcovi și cartofi
Și vreau și înghețată
Și tort de ciocolată.
-Și eu ce fac cu ciorba?
Întreabă mama lui.
-O pui în pălărie!
Și eu pun pofta-n cui.
Scrisesem asta demult, într-o seară, inspirată bineînteles din fapte reale și nu știu de ce a rămas nepublicată. Că doar n-oi fi singura care trece prin astfel de chinuri. S-or mai distra și alți părinți. N-am găsit prin telefon decât o poză cu salată bună de vară cu roșii, ceapă, măcriș, pătrunjel și busuioc. Merge în loc de ciorbă.
Leave a Reply