Generozitatea nu se predă

Săptămâna trecută am fost la Festivalul de pe Strada Armenească.
Am ajuns la sfârșitul unui spectacol, după care actorii modelau baloane pentru toți copiii prezenți.

S-au așezat și băieții mei la coadă și au așteptat. Eu m-am așezat pe un scaun și m-am uitat la ei doi și la toți.
De mult timp, dinainte să fiu mamă, îmi face o mare plăcere să observ copii. Te învață atâtea dacă ești atent!

Am văzut o fetiță de 2-3 ani (probabil) care tot primea baloane și tot le spărgea. Asta nu pentru că era ea dușmanul baloanelor-inimă, ci pentru că imediat cum le atingea de asfalt din neatenție, se spărgeau.

Matei (6 ani) pare să fie și el un bun observator al situațiilor din jur, cât se poate de din zborul jocului. Ai senzația că nu a văzut nimic de lângă el și te prinzi că știe tot. Așa se face că în timp ce mă uitam eu la fetița cu cele 4-5 baloane sparte și la bunica apostrofatoare, Matei a apărut, a luat natural unul dintre cele două baloane ale lui, a strigat-o “Fetița”, i-a oferit unul și s-a dus mai departe în joaca lui.

Nu i-am cerut niciodată lui Matei să împartă lucruri. Îi cer acum să împartă mâncare cu fratele lui, dacă apucă să ia el primul singura bucată din ceva. Dar altfel nu i-am spus nicicând “Dă-i și băiețelului mașinuța că așa e frumos.”, “E frumos să împarți Matei.”, “Să știi că nu o să se joace nimeni cu tine dacă nu împarți.” sau altele asemenea. Și nici măcar o secundă nu am crezut că va ajunge un egoist. Am încredere în el! Îl respect și îl consider un individ de sine stătător. MIE nu vine niciun terț să îmi spună pe stradă: “Doamna, împarte și tu sucul tău de portocale cu fata asta!”
Ei, cum ar fi? 🙂

Maria, MaNa

Citește și Vreau sa știe ca-l voi accepta si cu parul roz și tunsoarea ciudată