De ce e doar sfântul Ioan în picioarele goale?

Duminică, după ce am ieșit de la teatru, Maria nu voia acasă. Nu voia în parc, nu voia cu autobuzul. Nu știa ce voia. Așa că după ce am făcut vreo 2 pași de acolo, am văzut  o biserică. Am întrebat-o dacă vrea să vizităm biserica și mi-a răspuns pe loc:

-DA!

Am mai fost cu ea în biserici pe la nunți, botezuri, când era așa de mică încât o țineam în brațe. La ultimul botez avea 20 de luni. Slujba deja începuse, a vrut să ne țină de mâini și pe mine și pe tati și nu s-a desprins de noi toată slujba.

Noi n-o ducem pe Maria la biserică. Preferăm ca duminica dimineața să ieșim în parc. Bisericile sunt aglomerate, iar noi evităm aglomerațiile.  Vrem să îl găsească singură pe Dumnezeu și dacă îl va căuta cu adevărat îl va găsi, mai ales că eu cred că El este peste tot. Despre Dumnezeu și cum vrem să-l abordăm în viața copiilor am mai scris aici.

Cu toate acestea, nu evităm bisericile, îi povestim despre ele pentru că întreabă.

Era ora 13, slujba se terminase, mai erau vreo 4-5 persoane în biserică, așa că Maria a putut să analizeze în liniște tot felul de detalii.

Era cât p-aci să intre în altar, așa că pentru a nu risca ceva reacții din partea oamenilor de pe acolo, am atras-o către strană și i-am zis că acolo se cântă. Cum e mare amatoare de cântece, m-a luat de mână, a vrut pe scaunul înalt de la strană, ne-am așezat amândouă și apoi mi-a zis fermă:

– Să cântăm!

Nu puteam cânta The wheels of the bus, cu siguranță, nici Domn Domn să-nălțăm, așa că am scanat rapid arhiva personală cu cântece de la cor și am cântat la volum redus un Pre tine te lăudăm, cu gândul că dacă ne aude cineva nu riscăm să ne dea afară din biserică.

– Mai vreau odată!

Am executat și a doua cântare. După care a vrut să testeze scaunele din biserică. A observat că sunt diferite, unele cu pernă, altele fără pernă, altele mai mari și mai confortabile, altele mai puțin confortabile.

– Cine stă pe ele?

-Oamenii care vin la biserică să asculte slujba.

Apoi mi-a arătat o plăcuță de pe un scaun.

– Ce scrie, ce scrie?

– Rezervat soție epitrop casier! răspund eu în timp ce mă miram că există scaune rezervate la biserică. Și mă gândeam cum de nu are și soția preotului sau a dascălui. Sau poate unele scaune or fi rezervate, dar fără plăcuță.

– Ce înseamnă rezervat?

– Adică n-avem voie să ne așezăm pe acel scaun. Este al unei doamne.

Pentru că se îndrepta iar spre altar, i l-am arătat pe sfântul Mihail, după care are numele fratele său, Mihai. I-am zis că e un fel de fotografie a lui pe perete, că e pictat acolo, să mă asigur că înțelege că sfântul poate avea câte o fotografie/ pictură în fiecare biserică.

– Unde e sfântul Ioan? Mă întreabă ea.

Acum ceva timp fusese ziua prietenei ei Ioana și i-am explicat că nu e ziua ei de naștere, nu împlinește ani, ci e ziua onomastică pentru că ea poartă numele sfântului Ioan.

L-am căutat pe sfântul Ioan și i l-am arătat.

-Uite, acolo la stânga e Fecioara Maria și în dreapta e sfântul Ioan.

– De ce e sfântul Ioan în picioarele goale și ceilalți oameni au pantofi?

Chiar așa, de ce??? Bună întrebare! Uitându-mă mai sus, erau alte picturi în care copiii erau în picioarele goale și sfinții încălțați. Între Fecioara Maria și Sfântul Ioan se afla Dreptul Judecător.  De ce Fecioara Maria și Dreptul Judecător or fi fost încălțați și sfântul Ioan nu, este o întrebare care mă depășește și pe mine.

N-am mai reușit să răspund (oricum nu aș fi găsit o explicație rezonabilă) că un domn a ieșit din altar, a intrat în vorbă cu noi și ne-a dat două bucăți de prescură, Mi-am amintit de mămaia mea și de stampila pe care o punea pe prescură.

Bucuroasă, Maria a mușcat cu poftă din prescură și n-a mai fost interesată de încălțările sfinților.

Suntem toți egali în fața lui Dumnezeu. Când trecem pe lumea cealaltă, corpurile noastre sunt din aceeași materie. Cu toate acestea, pe lumea de dincoace,  chiar acolo, în una din casele Domnului, inegalitatea e atât de explicită încât e prima care îi apare în ochi unui copil de 2 ani și jumătate.

Îmi doresc să îi dau copilului explicații logice și să îi transmit o idee de Dumnezeu drept și bun. Cum aș putea însă să îi explic ierarhiile din biserică?  Care ar fi criteriul după care unii oameni stau pe scaune de lemn sculptate, unele mai mari decât altele, cu perne,  iar alții pe scaune de fier, plastic, de dimensiuni mai mici, cu sau fără pernă?

Citește și Despre Dumnezeu și despre oameni pentru copii

Voi vorbiți cu copiii  voștri despre Dumnezeu? Cum?