Eu nu vreau să dorm! Eu vreau să mă joc!

Somnul n-a fost niciodată activitatea preferată a Mariei. Pare că are atât de multe de făcut, de descoperit, de citit, de gândit, încât nu ar vrea să mai doarmă niciodată.

Avem vreo câteva luni de zile de când îmi ia minim 45 de minunte s-o adorm la prânz (dacă reușesc s-o adorm) și între o oră jumate și 2 ore jumate s-o adorm seara. După poveștile citite din cărți, chiar și la lanternă, mai vrea altele inventate despre ce personaje își alege ea și apoi începe cu De ce-urile și alte întrebări despre personaje. Apoi mă fac că dorm, uneori se lasă cu plânsete, alteori se dă jos din pat și aprinde lumina să se joace, uneori tati ne închide curentul de la siguranță și tot așa.

Inventez povești cu somnul, cu oboseala etc. Ba chiar și povești cu lanterna și curentul electric.

Am căutat să cumpăr și o carte despre somn scrisă de Victoria Pătrașcu și ilustrată de Irina Dobrescu– Ziua în care a fugit somnul.

Sursa foto: aici

N-am găsit-o, semn că nu sunt singura cu astfel de probleme și cartea s-a epuizat de pe stoc. Așa că mare mi-a fost bucuria când am văzut că Lumea lui Momo a pus în scenă o piesă de teatru după această carte.

Iar duminică am fost la teatru. Piesa a fost foarte frumoasă, educativă, copiii atenți, actorii improvizau și interacționau cu copiii. Stăteam în sală și mă bucuram efectiv uitându-mă la fețele lor, la bucuria pe care o aveau când răspundeau întrebărilor actorilor, la soluțiile ingenioase pe care le găseau etc. A fost cu adevărat o încântare să fiu acolo cu copiii, un timp special.

Am ajuns acasă, am repetat povestea de vreo câteva ori, am rediscutat despre Doamna Oboseală, despre ceaiurile făcute de bunica pentru a chema somnul, am cântat cântecul din piesă cu Somnul Bun și Maria a adormit pe la 4 în final (în general în weekend nu doarme la prânz). A dormit însă pâna la ora 20.00.

N-am trezit-o, am așteptat să se trezească ea cu riscul de a adormi după miezul nopții și la trezire era foarte veselă. Am reluat cu ea povestea pentru a accentua beneficiile somnului, cum e ea atât de odihnită și cum ne putem juca frumos. Ba chiar am făcut și niște sărituri pe pat. Că doar somnul aduce energie și voie bună.

Mi s-a părut foarte ingenioasă personificarea Somnului și a Doamnei Oboseală. Se pare că a avut mare impact asupra unei fetițe de  2 ani și 6 luni. Seara, am dat stingerea tot la 22. Deși se trezise abia de 2 ore, a adormit în 40 de minute, după ce am reanalizat povestea Anei, fetița de la teatru care nu mai voia decât să se joace. Exact ca ea. E adevărat că la început mi-a zis:

-Eu vreau să mă jooooooc! Eu vreau să vină doamna Oboseală!

Dar după ce am povestit din nou cum Ana avea ochii roșii, o durea capul de oboseală, avea mâinile și picioarele atât de grele încât nu se mai putea mișca, l-a acceptat pe Somnul cel Bun.

Somn bun, Somn bun, te aștept și pe la mămici, nu doar pe la copii! Tânjesc după tine mai mult decât după un tort de ciocolată!

P.S.  Sunt în căutare de activități frumoase și educative pentru copii (teatrul, muzica și dansul sunt preferatele Mariei) și nu mai știu încotro. Dacă vreți să împărtășiți ceva ce v-a plăcut și merită să mergem, vă rog nu ezitați să îmi scrieți.

Citește și Maria și lanterna roșie