Copiii ne văd!

Azi la lansarea cărții “Te iubesc, orice culoare ai avea!” (în grădina ICR) mi-au dat lacrimile după ce l-am auzit pe David, un băiat de 12 ani, vorbind.
A zis mai mult sau mai puțin așa:

• Când s-au născut cei doi frați ai mei mi-am dat seama că viața mea se va schimba pentru totdeauna și mi-a fost greu, dar în timp am realizat că am câștigat doi parteneri. Mama noastră a ales să stea acasă și să petreacă mult timp cu noi și asta ne-a ajutat foarte mult!

Mi-a apăsat niște butoane tot ce a zis băiatul frumos pe scenă! Pentru că și eu am băieți – doi. Pentru că David are deja 12 ani, așa că am putut să “călătoresc” puțin în viitor. Pentru că și eu am ales să lucrez mai puțin și să petrec mai mult timp cu copiii mei.
Dar nu despre cât și cum muncim noi mamele este vorba! Pentru că poți foarte bine să muncești 6-8-10 ore pe zi și să îți găsești resursele să joci untul din copilul ăla când îl vezi!
Este despre cum ei ne “VĂD”, despre cât de mult apreciază timpul și atenția și conectarea dintre noi, despre cum cuprind foarte bine relația noastră, despre cum ne învață autentic ce să facem.

Doar pentru că așa i-am însoțit în cei 2-4-6-12 ani ai lor de viață de până acum. I-am acceptat cu emoții de toate culorile, cu țipete de bucurie sau urlete de furie, le-am cerut scuze când am greșit, i-am respectat ca pe niște invizi de sine stătători și le-am dat iubire necondiționată de 10-uri, de poezii învățate, de unghii curate.
Ce mi se pare foarte diferit acum față de acum 20-30 de ani este că mulți părinții își văd și își respectă copiii. Iar atunci când dau cu mucii în fasole se întorc și își cer scuze, ca niște oameni. Nu stau sus pe scenă ca niște zei. Și din toată interacțiunea asta umană imperfectă ies niște articulați, niște logici, niște obiectivi, în fața cărora nu prea ai cum zici “Nu e așa!”.

Zilele trecute spuneam în eter:

-Ștefan nu vrea nimic. Tot timpul este cu NU în brațe. Este un revoluționar.

-Exact așa cum eram și eu la vârsta lui, nu?, mi-a tăiat-o scurt Matei-7-lei-și-7-ani-acuș.

Mai zi ceva, Mărie-Extrasă-din-Pădurerea-Plină-de-Copaci! 🙂

Îți mulțumesc David pentru cuvintele sincere de azi! Abia aștept să văd ce mă vor învăța și băieții mei peste 5 ani!

Cu drag,

Maria ma-na.ro