Cu copiii pe scenă- joacă de actori

Suntem Oana si Catalin- parinti- si acesta e cel mai important rol pe care il jucam de 4 ani jumatate.

Suntem amandoi actori si ne crestem copiii singuri, fara bunici (fiindca sunt departe), doar cu putin ajutor din partea prietenilor.

Avantaje? Multe!!!!!

Dezavantaje? Copiilor le e dor de bunici de multe ori….

Cand am ramas insarcinata cu Maria, primul copil, jucam rolul principal in muzicalul Cabaret, la Teatrul Natinal de Opereta si Muzical Ion Dacian. A trebuit sa renunt la acest rol; am facut-o fara sa regret, ma pregateam pentru ea, Maria Elena!

Am continuat sa lucrez, am prezentat concerte de muzica clasica pina in luna a saptea. Maria s-a bucurat mult timp de muzica buna….live!!!! De fiecare data cand prezentam avea melodii preferate, imi facea semne discret…

Am fost  gravida rasfatata, Catalin avea grija sa ii vorbeasca Mariei zilnic, iar mie sa nu-mi lipseasca merele la ora 12 noaptea…pofte de gravida….

Primii doi ani din viata Mariei i-am petrecut intr-un continuu atelier de creatie, “experimentam” efectele iaurtului pe tenul bebelusului, efectele acuarelelor pe perete, efectele jazzului la orele diminetii, efectele calatoriilor mai lungi de 5 ore asupra bebelusului…. efectele teatrului pentru bebelusi de 2 luni ( da Maria a mers de la 2 luni la teatru) cu alte cuvinte, am facut “cercetare” pe copilasul nostru.

Asa ca atunci cand a venit Ilie pe lume, aveam deja unele curiozitati satisfacute….dar cum fiecare individ e unic, am luat-o de la capat cu aceleasi “experimente”.

Ilie a jucat si el cu mine până in luna a saptea, de data asta aveam un rol in care purtam o rochie mai larga…avantaj Ilie…tot cu muzica buna, frantuzeasca de data asta….Paris mon amour….

Ilie la un an jumatate are ceva din teatralitatea francezilor, iar Maria, la patru ani jumatate are delicatetea povestirilor lui Hoffmann (Barcarolle) de Offenbach…

Am invatat multe de la copii, in primul rand iubirea neconditionata, apoi rabdarea, comunicarea non verbala, iar faptul ca suntem amandoi actori ne-a ajutat sa intelegem mai bine ce inseamna sa iti asculti cu atentie “partenerul” (copilul in cazul asta), cat de important este sa ai incredere in “partener” /copil (Maria si Ilie au crescut cu o saltea elastica linga o masa de sticla in sufragerie/spatiu de joaca fara sa se fi intamplat vreun accident) cat de important este sa vorbesti clar, sa te faci inteles (am vorbit cu copii fara diminutive gen painica, laptic, manuta etc). Empatia foarte mare, specifica actorilor, ne-a ajutat sa intelegem mai usor situatia in care erau ei la un moment dat, iar spiritul ludic absout necesar actorilor si parintilor a facut  ca  dupa-amiezile noastre sa se transforme in mini spectacole de teatru.

In continuare petrecem foarte mult timp cu ei, aproape tot timpul cu ei…merg cu noi la evenimente, la alimentare, la repetitii, la banca.  Peste tot copiii sunt cu noi….

Ne-ar placea sa avem o casa mare, cu multe camere in care sa gazduim prietenii copiilor nostri, o casa mare in care sa facem o sala de teatru, o sala pentru joaca, una pentru bucatarit, una pentru atelierul de creatie, un studio de dans….dar până sa se indeplineasca acest vis indraznet, am gasit o gazda primitoare care ne-a pus la dispozitie  trei camere in care putem sa ne jucam in fiecare sambata cu viitorii prieteni ai copiilor nostri, e vorba de Asociatia Culturala 7, din stada Popa Rusu , nr 30.

Acolo vom fi noi, Oana si Catalin, Asociatia Goodart, alaturi de prietenii nostri, actori, muzicieni, balerini, fotografi, acolo vor fi si Maria si Ilie, si va promitem sa ne jucam frumos  si sa avem momente de neuitat!

P.S: Findca tinem tare mult la buna dispozitie va promitem ca nu ii vom aduce pe Maria si Ilie la joaca daca sunt raciti….va rugam sa faceti la fel cu puii vostri. Multumim!

Oana Rusu. 

Citeste si Eu nu vreau să dorm! Eu vreau să mă joc!