
Copacule, … mă auzi?
Ieri, pe drum de la grădiniță, am trecut pe la piață. Cu sarsanalele pline de flori de tei, cartofi, ceapă, verdețuri, un buchet de sânziene pe care i-l dăruisem Mariei și pe care le căra ea, mergeam agale spre casă împreună cu Maria. Pentru că la grădiniță nu prea ies afară, Maria e la ora 13 înnebunită după natură. Observă fiecare plantă, melc, gâză, gândac, creangă ruptă, strop de ploaie, baltă și pentru ea fiecare are o poveste, un cântec, un de ce. Sau mai multe de ce-uri.
Așa se face că drumul de 10 minute până acasă durează vreo oră și jumătate și de cele mai multe ori încerc să mă bucur alături de ea.
Ieri însă, încărcată cu sarsanalele de la piață, nu prea era bucurie pentru mine așa că tot încercam să o fac să se concentreze la drum și să înaintăm.
Maria continua să se uite, însă, după copaci și scoarța lor, după frunze, după melci.
Văzând că vorbesc singură și că parcă nici nu mă aude, m-am uitat în stânga și în dreapta pe alee, am văzut că nu mai veneau oameni și apoi m-am adresat prietenos copacului la care se uita Maria:
- Bună, copacule! Ce faci? Mă auzi? Cum care copac? Chiar tu! Da! Tu, tu! Vreau să îți spun ceva. Un secret. Să zic mai tare că n-auzi?
Țip cât pot de tare:
- Copacule, o iubesc foarte mult pe Maria. O iubesc de numai pot! Îmi vine să o strâng în brațe și să n-o mai las niciodată jos din ele. Cum care Maria? Maria C! Fetița aceea minunată! Daaaaa, o iubesc cu toată puterea mea! Vrei să îi spui și tu? Mulțumesc mult, copacule!
În timpul ăsta, Maria, care era la început absentă, pierdută undeva prin scoarța copacului, devenise deodată prezentă, luminoasă, zâmbitoare.
- Cu copacul ăsta vorbești? mă întreabă arătând cu degetul către el.
- Da, sigur! De ce, îl cunoști și tu?
- Da!
- I-am zis un secret.
- Bine!
S-a apropiat de mine apoi, m-a luat de mână și am mers mai repede către primul parc unde m-a pus la odihnă pe o bancă. A dat niște ture prin bălți până s-a udat bine, așa că ne-am îndreptat spre casă, cu bucurie, conectate, via copac, cu gândul la niște cărți de povești rămase necitite.
Citește și Strategii pentru (ne)căratul în brațe pe scări 3 etaje
3 Comments