Cercul- o carte despre familie, dor, migrație și despre puterea imaginației

De câțiva ani mă tot gândeam să scriu o poveste despre migrație. Despre copiii rămași acasă, în România,  și despre părinții lor. Studiez subiectul din anul 2003 de când mi-am petrecut un semestru de studenție în Salamanca, la vreo două ore de Madrid. Îl studiez fie academic, citind studii și cercetări pe această temă,  fie ascultând povești ale copiilor sau părinților.

Poate una dintre cele mai mari bucurii  ale vieții mele este aceea că am avut mereu și am familia aproape. Că am avut umăr și brațe atunci când am avut nevoie.

Niciun copil nu ar trebui să crească departe de părinții săi. Niciun copil nu ar trebui să adoarmă seara plângând pentru că se simte singur.

Și totuși se întâmplă asta atât de des.

Am scris și rescris frânturi de povești sub formă de scrisori. Am scris cu lacrimi rânduri alandala când am plecat câteva zile de acasă și copilul mi s-a agățat de picior. Mi-a spus atunci să nu plec sau că o să îi fie așa de dor de mine, sau că vrea să stea cu mine tot timpul. Sau că nu vrea să mă piardă niciodată. Sau că vrea să meargă cu mine peste tot. Mi s-a urcat în valiză.

Iar eu i-am povestit mereu că vin după 3, 4 sau 7 zile.

Când m-am pomenit departe de ei, i-am văzut în fiecare copil cu care interacționam în aeroport, pe stradă, în parc, într-o librărie, într-o bibliotecă.

Oricât de mult aș citi, aș întreba sau aș vedea, nu pot simți ce simt acei copii și acei părinți care își despart viețile grele pentru o viață și mai grea.

M-a apăsat greul acesta. Mi-am dorit să scriu o poveste despre acești părinți și acești copii care să ni-i apropie. Să reușim să îi înțelegem ceva mai mult. Să reușim să le întindem o mână. Să fim trib în jurul acelor copii și să le oferim din preaplinul sau puținul nostru.  Nu găseam însă acel element care mă scoată din tristețe, empatie și să mă ducă în poveste.

S-a întâmplat să vină inspirația dintr-un cerc. Un cerc în care am văzut ghemuit un copil în brațele mamei lui. Un cerc al creației.

Ionuț, băiețelul care nu își poate serba ziua de naștere fără mama plecată să muncească în Spania, găsește în fierul vechi strâns de tatăl lui un cadou. Un cerc metalic aparent banal cu care se joacă.

Mama mi-ar fi făcut un tort de mere delicios este gândul lui Ionuț cu ochii spre masa goală pe care așezase cercul. Acesta este momentul care declanșează seria miracolelor pe care le face cercul. Sau Ionuț, cu puterea imaginației lui.

Momentul în care Ionuț și cercul lui îl aduc la viață pe Grivei este cel în care băiatului îi încolțește o idee în minte.

Cititorul este purtat prin poveste, între apăsarea și suferința băiatului și entuziasmul lui și al copiilor din sat la apariția micilor minuni care le produc bucurie. Cartea se citește cu ochii lăcrimând ba de tristețe, ba de bucurie, ba de entuziasm, ba de emoție puternică.

Este în același timp o carte obiect,  interactivă. Cititorii sunt invitați fie să dea viață cercurilor prezente pe forzațul cărții cu puterea imaginației lor, fie să scaneze un cod QR integrat în ilustrațiile cărții și să asculte un cântec ce întregește povestea.

Aceasta nu este o carte (doar) pentru copiii rămași acasă. Aceasta este o carte mai ales pentru copiii și părinții care sunt împreună în familie, însă care vor ajunge să prețuiască mai mult ceea ce au. Această carte e una care ne ajută să empatizăm, să înțelegem și ce se întâmplă în viețile altor familii care sunt diferite de familia noastră. E o carte care sper să aducă pe lângă sentimentul de recunoștință pentru ceea ce avem și sentimentul și nevoia de a face ceva pentru ceilalți.

Am citit cartea acum câteva luni cu un grup de copii cu părinții zilnic lângă ei. Au ascultat-o cu emoție și interes și au avut tot felul de idei cu privire la finalul poveștii. Idei la care eu nu m-am gândit. Însă mi-a rămas în minte ce mi-a spus bona unor copii.

Mihaela, povestea asta nu e doar despre copiii cu plecați în străinătate. E și despre copiii cu părinții lângă ei, dar care sunt în același timp departe. Care nu au timpul de care are nevoie copilul.

Mi-aș dori mult să văd Cercul în casele în care părinții sau cadrele didactici vor să crească copii empatici, cu înțelegere pentru oamenii de lângă ei și pentru nevoile lor.

În funcție de vârsta copiilor, cartea poate fi percepută și folosită în feluri diferite.

Copiii de grădiniță vor fi fascinați mai ales de magia cercului. Vor aștepta cu sufletul la gură să vadă ce altceva mai scornește Ionuț cu cercul lui.

I-aș întreba pe ei, dar și pe cei mai mari, ce cred că mai putea să își creeze Ionuț cu cercul lui. Aș vrea să văd ce nevoi îi asociază personajului. Sau ce cred că și-ar fi creat tatăl lui Ionuț cu cercul. Sau ce și-ar crea ei cu acel cerc, ducând astfel discuția de la nevoile personajelor din carte la nevoile lor.

Putem începe o mică lecție de geografie dacă avem o hartă în clasă. Să privim distanța pe hartă între România și Spania și să  ne imaginăm din ce localitate o fi Ionuț și unde prin Spania o fi mama.

Cu copiii mai mari, de școală, discuția poate merge și mai departe.  Putem alege cele două localități și să ne uităm pe hartă câți kilometri sunt. Putem vedea pe google maps în cât timp s-ar parcurge distanța aceea cu autoturism/ autocar, cu avion, pe jos. Să calculăm cât costă acel drum și ce alte costuri sunt implicate de această mutare. Să ne imaginăm drumul mamei de când a plecat de acasă. Să ne imaginăm ce și-a pus în valiză. Să ne imaginăm ce lucrează în Spania, unde locuiește, cum arată camera ei, ce salariu are, ce cheltuieli. Să ne gândim ce salariu avea când era în România. Putem discuta cu copiii mai mari despre diferențele între țara de plecare și cea de primire. Diferențe culturale, economice, sociale.  Care sunt acelea, de unde provin, de ce există diferențe.

Putem discuta despre libera circulație a persoanelor, despre dreptul la muncă într-o altă țară, despre cum e reglementat el, despre protecționism, despre locurile de muncă pe care le au de obicei românii în alte țări. Despre avantaje și dezavantaje ale migrației. Despre migrația împreună cu familia sau fără familie. Care sunt avantajele și dezavantajele fiecărei variante.  De exemplu, migrația împreună cu copiii înseamnă costuri mai mari pentru cazare și întreținere, înseamnă integrare într-un mediu școlar nou, într-o cultură nouă, învățarea unei noi limbi.

Putem discuta, de asemenea, despre ce alte soluții pot avea familiile pentru a  supraviețui și a avea un trai decent în țara lor, înainte de a apela la soluția migrației. Sau cu privire la cauzele pentru care aceste familii nu pot  avea un trai decent în România. Putem discuta despre sărăcie și cauzele ei.

Și lista e foarte, foarte lungă. Tema migrației se poate împărți în multe sub-teme care să fie abordate cu diferite instrumente pedagogice.

De exemplu copiii pot primi o sarcină de lucru să scrie un text despre călătoria mamei din România în Spania. Și aici putem vedea pe ce aspecte s-au concentrat ei: pe aspecte practice, pe aspecte emoționale, pe aspecte legate de noutatea călătoriei.

Apoi fiecare  poate scrie un text despre orașul în care locuiește mama (își aleg în prealabil un oraș în care își imaginează ei că locuiește mama).

Pot căuta imagini din acel oraș, fie în cărți, fie pe internet. Pot să-și aleagă un cartier, o stradă, o casă. Pot să imagineze trasee zilnice ale mamei folosind google maps și funcția street view. Să presupunem că era bona unui copil pe care îl scotea zilnic la plimbare în parc. Putem vedea pe unde trece ea, ce îi arată copilului etc.  Fiecare își poate alege o meserie pentru mama plecată și să descrie sarcinile ei zilnice.

Pot să-și imagineze camera ei, să o deseneze sau să o descrie în cuvinte.

Sunt multe de scris, multe direcții de explorat. Cert e că migrația e un fenomen foarte complex, cu foarte multe implicații în plan social, emoțional, cultural, educațional și merită abordată ca subiect din care copiii să învețe interdisciplinar. Îmi doresc ca această carte să producă suficientă emoție cât să deschidă aceste discuții, iar discuțiile să fie abordate cu întrebări și provocări potrivite în stilul filosofiei pentru copii.

P.S. Superbele ilustrații ale cărții sunt realizate de Oana Ispir.