In cautarea bonei perfecte
M-am ” indragostit”!
O privesc cu inimioare in ochi, ca in desene animate, in timp ce o da pe Ilinca in leagan. Suspin fericita. Stiam ca existi, oh, bona perfecta din visul meu frumos!
Ea, o doamna la vreo 50 ani, ii povesteste Ilincai, o fetita blonda cu codite si ochi mari, despre leaganul verde si despre cel rosu. Apoi, i-l arata pe cel mov. Se duc la tobogan si o asteapta, la coborare, cu bratele larg deschise laudand-o pentru curaj.
– Spune-i ceva!! Faceti cunostinta! E sansa ta! Profita! imi spun, fericita.
Deodata, Ilinca tasneste inspre noi. Reusesc sa o feresc de leaganul in miscare, in care imi leganam fetita. Ilinca mai face cativa pasi. Bona, dupa ea.
– Acum! Hai, gaseste o formula potrivita de salut! Gandeste-te la o intrebare, ceva! ma incurajez.
Trag aer in piept. Ce mai, las rusinea la o parte si o intreb direct daca o intereseaza o colaborare.
Ilinca se impiedica si cade. Tresar si fata mi se schimonoseste. Da, stiu ca nu ar trebui sa mai fac asta si ca, astfel, copiii mai rau se sperie.
Copila se ridica, se scutura si ma priveste cu ochii-i mari.
– Esti bine!?! ii zic calma.
Bona se apropie. Acum e acum.
– E in regula. Nu a patit nimic! indrug pe un ton de mamica blanda si sper sa legam o conversatie care sa se finalizeze cu acceptarea jobului.
Doamna are o privire serioasa. Normal, probabil ca o intereseaza mai mult binele copilei decat comentariul meu ” destept”.
– Sa te ia d***u de copil tont!! A nai**i ce e pielea pe tine, obraznico!! Ti-am zis sa NU MAI ALERGI la locul de joaca. Asa cazi si te lovesti.
Tac, speriata. Cine esti si de ce ai mancat-o pe bona mea din vis, femeie rea??
Ilinca pare sa o ignore si pleaca in fuga spre bicicleta roz.
– Stai pe loc!! Stai, am zis!! Sa vezi ce iti smulg moatele alea cand te prind!
Copilei nu ii pasa de amenintarile bonei. Se urca pe bicicleta si pedaleaza chiuind a copilarie.
Bona o urmeaza cu pasi repezi.
Imi iau fetita in brate. O strang la piept si oftez.
– Mai e putin si mami trebuie sa se intoarca la serviciu!
Le privesc pe Ilinca si pe bona ei, indepartandu-se, pana le pierd in zona tonetelor cu inghetata.
Ma intristez si raman, nelinistita, cu intrebari:
Cum gasesti persoana potrivita care sa te ajute, in timp ce tu esti la serviciu, cu ingrijirea puiului tau? Si cum o poti verifica suficient de temeinic pentru a te asigura ca un astfel de om, agresiv, nu se ascunde sub imaginea unei doamne, blande, la vreo 50 ani?
Andreea
Citeste si Bona perfectă… fumează!
Fotografie- Copyright D’Alex Photography
Nu cred ca exista!!! Ajm avut si eu 7 interviuri pt bone , era sa dau in depresie , a renuntat saraca mama la servici ca sa stea cu copilul acasa , acum sunt iar in dubii , nu gasesc cresa privata care sa mi-o permit si ce imi permit e horror , iar la stat au patuturi cu gratii de puscarie , la gradi nu mi-l ia ca are pampi , la mama i se termina somajul iar eu la job nu pot renunta , deci ce ma fac cu copilul???
Articolul de mai sus ma duce cu gandul la intrebarea : Cum protejam bona perfecta sa nu fie acostata si sa nu aiba parte de “contra-oferte” de la persoanele din parc, vecini, necunoscuti care prefera sa evite dificultatea unui proces de selectie, si sa faca un “trasfer” de servicii in favoarea lor. Firesc ca pentru “acostatori” este mai putin important in grija cui va ramane copilul de care vede bona la momentul acostarii, daca parintele nu a testat suficient capitolul loialitate, sau nu a plusat financiar suficient, sau …sunt zone sensibile care dau strainului posibilitatea sa intervina. Poate cateva fraze urate, si un procent acceptabil de salbaticie pe care le poseda bona sunt necesare pentru a-ti proteja propriul copil si parintele de disconfortul schimbarii dese a ingrijitorului.