Mai vreau o dată! De la început!

Uneori când îl iau la ora 1 de la grădiniță, Ștefan (3,5 ani) este numai lapte crud de capră cu miere Manuka. 🙂
Alteori NIMIC nu pare a-i intra în grații.
Ca azi! 🙂 (Ce știu eu ce îl poate deranja în cele 5 ore cât stăm despărțiți sau ce teamă vrea să îndepărteze.)
Venim acasă și începe:
– Eu mă urc aici sus pe barele astea și stau atârnat! TA NA NA NA NAAA!
Stai să vin lângă tine, îmi zic în gând, și urc repede lemnele colorate.
– Uite cum mă dau pe tobobagan în picioare! strigă, în timp ce sare ca un iepure pe plasticul albastru.
Vin la prindere, rulez în minte, și mă apropii.
– Vreau să mă descalț!
– Descalță-te, mamă! (Apă caldă avem, gel de duș la fel, 30 de grade sunt, poftim la împământare!)
Ei și poate continua așa mult și bine: te stropesc, nu te stropesc, ia-mă în brațe, nu mă lua, ești frumoasă, ba să pleci etc. etc. etc. Chestii din astea faine :), care repetate la nesfârșit au șanse sigure să îți pună nervii pe bigudiuri!
Asta dacă nu fac eu un joculeț. Oricare! 🙂

Azi după ce l-am scos din duș (pentru_că_picioare_murdare_de_pământ) l-am pus în prosop cu capul în jos și am început:
– Doamne, dar ce obraji fini, ia să-i pup (which i did), vai, dar ce piele moale, tiuuu ce bine vă miroase fața, domnul! NUUU! Eu credeam că pup fața și de fapt era FUNDUUUL!
Și dă-i și țin-te râsete! 🙂
După asta, urmează invariabil: Mai vreau o dată! DE LA ÎNCEPUT! Și eu mă întorc cu el în baie, bucătărie, balcon, de unde am pornit prima oară și zic:
– Doamne, dar ce obraji fini… Sau ce am de zis într-un alt joc. 🙂
Și uite așa, în cinci minute, rupem tensiunea în două și instalăm pacea.
Nu merge de fiecare dată! Dar merge de foarte multe ori! 🙂
Cu drag,
Maria, ma-na.ro

Credit foto: Fotografii de familie