Cărțile cu cățelul Claude- pentru cititori începători

Vorbesc des cu părinți cu copii de 6, 7, 8 ani care se plâng că au copii care nu citesc din diferite motive. Că nu le place, în general. Problema care apare apoi e că există dificultăți la școală, pentru că dacă nu citesc rapid, nu au timp nici să înțeleagă ceea ce citesc, să rezolve cerințele atunci când au ceva de lucru. E adevărat că atunci când sunt o mulțime de alte tentații în jur, copiii pot să nu fie foarte atrași de cărți. E greu pentru o carte să concureze cu tableta, desenele animate sau chiar cu mersul pe bicicletă până la gelaterie sau un joc cu prietenii. Cititul e în general o activitate solitară și atunci poate fi nepopular.

Fetița noastră școlăriță preferă mereu să construiască cu lego decât să citească sau să se joace făcând tot felul de povești și scenarii și asta în condițiile în care a avut mereu cărți acasă ca într-o bibliotecă școlară. Îi plac foarte mult poveștile, dar preferă să le citesc eu și ea să le asculte în timp ce construiește. Din când în când, vine lângă mine să vadă dacă e vreo ilustrație sau mă oprește să îmi pună diverse întrebări.

Din experiența pe care am acumulat-o la atelierele cu copiii, dar și din ce trăiesc acasă cu ai mei, aș vrea să împărtășesc câteva idei ce cred că pot și de ajutor și altor părinți cu experiențe similare.

1.  E foarte important să aveți o rutină zilnică de citit cu copiii de la cele mai fragede vârste, încă de la naștere. Zilnic, 20 de minute pe zi. Există destul de multe studii care arată beneficiile lecturii de la cele mai fragede vârste. Cititul părinților împreună cu copiii reprezintă momente de conectare emoțională și copiii asociază aceste emoții pozitive cu lectura. Foarte important este ca părintele să continue să îi citească copilului zilnic și după ce copilul intră la școală și devine independent în citire. Puteți încerca să citiți o carte împreună, părintele o pagină, copilul altă pagină. Este ca o joacă și copiilor le place.

2. La fel de important este să aveți în casă cărți pe interesele copiilor. Puteți cumpăra sau împrumuta de la bibliotecă. Puteți petrece 2-3 ore în librărie și să plecați de acolo cu cărți alese de copil. Când el face alegerea, sunt șanse mai mari să citească.

3.  Deși cititul nu e în topul priorităților fiicei mele, am observat că îi place să citească în diverse situații. Una a fost când a văzut o carte la o prietenă din tabără. Când s-a întors din tabără, mi-a zis că vrea să îi cumpăr acea colecție de cărți. Anul acesta le-a citit pe toate, fără să se oprească. Nu erau neaparat cărți pe gustul meu, dar nici rele. Pentru mine era important că era absorbită de ele și nu se oprea până nu termina una. Da, există efect de turmă, da, copiii se iau unii după alții în diverse situații, de ce să nu se ia și la citit.  În această idee, ar mai merge să facă un club de carte cu vecinii, colegii, schimbat cărți între copii (numai bine, văd și ce le place).

4. Un  alt moment în care citește de plăcere este când se simte utilă. De exemplu, erau seri în care eu aveam de lucru și o rugam pe ea să îi citească fratelui mai mic. În felul acesta, se simte validată ca soră mai mare și utilă. Simte că face ceva bine pentru cineva. Au mai fost  vreo 3 episoade când mă simțeam foarte rău, foarte obosită și seara nu mai eram în stare să fac nimic. Le-am zis copiilor că am nevoie să facă totul singuri pentru culcare și să mă lase pe mine să mă culc și să îmi revin și de fiecare dată, copila mare a venit să îmi citească o poveste înainte de culcare pentru că așa s-a gândit ea că o să mă simt mai bine.  A fost un moment care m-a bucurat mult, mi-am dat seama că poveștile au în inima ei un loc special, de conectare la starea de bine.  Dacă nu are un frate mai mic, copilul cititor poate să îi citească pisicii sau plușurilor. Dar clar, părinții și bunicii sunt foarte buni ascultători.

5. Un alt element foarte important, mai ales la început, este să citească cărți scurte, ilustrate, cu text puțin. Dacă vreți să citească în clasa întâi direct Harry Potter sau Narnia, sunt șanse mari ca asta să nu se întâmple.

De exemplu, în pandemie eu le-am citit copiilor aproape toată seria cărților scrise de Roald Dahl. Le-a plăcut amândurora foarte mult, însă nu ar fi citit-o singură fetița, deși citește bine. Scrisul e mic, obosește repede,  uneori citește aceeași frază de două ori deoarece abia la finalul ei îi înțelege sensul și își reglează intonația. Ori asta pentru ea e pierdere de vreme, când poate face alte lucruri mai interesante. Sigur va veni și timpul acestor cărți mai târziu. Cărțile ilustrate, cu scris puțin mai mare sunt ideale pentru cititori începători pentru că sunt citite cu ușurință, sunt terminate repede și le construiesc copiilor ceva și mai important decât abilitatea de a citi, și anume încrederea în sine, autonomia în citire, bucuria că au ajuns la finalul unei cărți pe care au înțeles-o. Dacă se chinuie cu o carte lungă din care înțeleg 2 din 3 cuvinte, e posibil să nu o termine sau să nu o mai vrea pe a doua. E important să nu citească de dragul cititului, cărți la modă, ci să citească cărți care să se conecteze cu interesele lor, să aibă la finalul sentimentul că au înțeles cartea și curiozitatea de a lua apoi o carte nou.

În genul cărților pentru copii de 6-9 ani la început de carieră de cititor, sunt cărțile cu Claude, momentan 3 volume în serie. Copila mare le-a citit fratelui mai mic și la final a făcut și câteva desene împreună cu prietenele ei.

Am rugat-o pe ea să prezinte cărțile și a făcut 3 filme, câte unul pentru fiecare volum.

Cărțile sunt superb ilustrate. Poveștile sunt haioase și cu tâlc. Mie îmi place mult că nu le-am văzut fața stăpânilor lui Claude, sunt învăluiți în mister și le vedem doar picioarele pentru că în carte simțim mereu perspectiva cățelului și implicit a copilului. Am observat că în timp ce citea poveștile, fetița mea se oprea să explice ce a văzut Claude pentru că în carte autorul nu spune lucrurile explicit, ci povestește cu măiestrie de pe umărul cățelului, cu limitele înțelegerii lui, cu coerență. Acesta mi se pare poate cel mai mare merit al acestor cărți, pe care le recomand cu căldură. Pe lângă asta au umor, acțiune, imprevizibil. Și mai au vacanță în Franța și conversații în franceză, traduse, dar simpatice pentru fiică-mea care e fană Buburuza și Motanul Noir și Franța.

Dacă le citiți, m-aș bucura să ne spuneți cum vi se par. Eu am studiat puțin și am văzut că ar fi 6 volume în total, așa că sper ca editura Athur să le traducă și pe celelalte trei și să ne întregim colecția. Dacă nu, poate le găsim în franceză :).

Vă las și un film unde puteți să le faceți cunoștință copiilor cu autorul și să învețe împreună cu el să îl deseneze pe Claude:

Claude a devenit destul de renumit. Mi-au zis copiii că sunt și desene animate, dar că sunt mai interesante cărțile decât desenele.